Producția din minele existente va scădea puternic în următorii ani, iar companiile ar trebui să cheltuiască peste 150 de miliarde de dolari între 2025 și 2032 pentru a satisface nevoile de aprovizionareCreșterea prețului cuprului până la 10.000 de dolari pe tonă la doar câteva zile după vestea bombă că grupul BHP încearcă să cumpere Anglo American evidențiază o deconectare de bază în inima industriei: minerii nu construiesc suficiente mine.
Producători doresc cu toții să crească producția de cupru pentru a profita de creșterea cererii în domeniul vehiculelor electrice, al infrastructurii rețelelor și al centrelor de date. BHP și-a făcut propunerea de 39 de miliarde de dolari de a cumpăra Anglo American pentru că cea mai mare companie minieră din lume vrea să extindă sectorul cuprului.
Cu toate acestea, optimismul încă nu se traduce în investiții uriașe implicate în dezvoltarea de noi cariere și în infrastructura asociată. Potrivit Bloomberg, o preluare reușită ar face din BHP cel mai mare producător de cupru, cu o cotă de piață de aproximativ 10%, dar nu va face nicio diferență în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de aprovizionare la nivel mondial.
Producția din minele existente va scădea puternic în următorii ani, iar companiile ar trebui să cheltuiască peste 150 de miliarde de dolari între 2025 și 2032 pentru a satisface nevoile de aprovizionare ale industriei, se arată în raportul CRU Group.
„Cuprul pare a fi ultimul risc de aprovizionare rămas pentru industria vehiculelor electrice”, a declarat Bernard Dahdah, analist senior de mărfuri la Natixis. „Într-un scenariu net-zero, vom avea nevoie de o cantitate imensă de cupru și vom avea nevoie de o strategie diferită pentru a stimula oferta.”
Investitorii pariază pe penuria iminentă și pe faptul că directorii din industria minieră și acționarii lor nu sunt pregătiți să finanțeze și să construiască suficiente proiecte noi – și ar prefera mai degrabă să își cumpere rivalii.
Motivele care stau la baza subinvestițiilor nu sunt noi, dar toate se înrăutățesc: zăcămintele de înaltă calitate sunt tot mai greu de găsit, la fel ca și finanțarea pentru micii exploratori; rezistența socială și de mediu față de minerit este în creștere, iar costul forței de muncă, al echipamentelor și al materiilor prime a crescut.
“Lumea se bazează mai mult decât în trecut pe minele mai vechi, cu o calitate mai scăzută a minereului”, a precizat directoarea de strategie pentru cupru de la BHP, Laura Whitton, în cadrul reuniunii anuale Cesco Week a industriei cuprului. În ceea ce privește aprovizionarea, “există o adevărată provocare”.
Construcția de noi mine durează ani și deseori decenii, astfel încât deciziile trebuie să fie calculate pe baza faptului că prețurile cuprului în viitor vor justifica investiția. Astfel, tona de cupru ar trebui să ajungă la 12.000 de dolari, conform BlackRock World Mining Fund.
Salvarea vine din China?
Lecțiile ultimului deceniu sugerează că, dacă banii vor curge, ar putea veni din China, dar există și acolo obstacole. Minerii cu capital chinezesc au fost responsabili pentru aproximativ 40% din creșterile nete ale ofertei din ultimul deceniu, însă acest procent va scădea la 16% în următorii cinci ani, potrivit McKinsey and Co.
Investițiile masive ale Chinei în active miniere din străinătate au bulversat deja piețele pentru metale cheie pentru baterii, cum ar fi nichelul, litiul și cobaltul, împingându-le pe toate în excedent.
Cuprul este, de asemenea, o componentă cheie în bateriile și motoarele vehiculelor electrice, dar piața globală este atât de mare încât China nu va putea rezolva singură problema aprovizionării industriei.
Luni, cuprul a crescut cu 0,4%, până la 10.003 dolari pe tonă, adăugându-se la cinci săptămâni de câștiguri.
