In 1988, Salman Rushdie publica in editie engleza faimoasele „Versete satanice”, pentru care regimul islamist de la Teheran a emis pe numele lui o fatwa – o sentinta de condamnare la moarte. A urmat o lunga serie de proteste si luari de atitudine impotriva extremismului religios, in numele libertati de opinie, care sta la baza civilizatiei occidentale. Sau, mai exact, statea… Pentru ca recentul atentat impotriva caricaturistului Kurt Westergaard, (autorul uneia dintre controversatele caricaturi la adresa profetului Mahommed aparute in anul 2005 in cotidianul danez Jyllands-Posten) nu a stirnit nicio reactie de acest gen. Ba chiar in ultimii patru ani s-au gasit destule voci care sa condamne publicarea acestor caricaturi, in numele respectului pentru credintele religioase. Nimeni nu a condamnat in schimb atentatul de la inceputul acestui an, care este si el consecinta unei fatwa – emisa de insusi Osama bin Laden. Semn ca in cele doua decenii si ceva care au trecut de la publicarea cartii lui Rushdie ceva s-a schimbat in modul de a gindi si a (in)actiona al intelighentsiei europene. In 1988, un grup de intelectuali germani a constituit editura „Artikel19”, special pentru a publica „Versetele satanice”. In 2009, o avocata germana de origine turca a trebuit sa se ascunda – tot din cauza unei fatwa. „Vina” ei era tot aceea de a fi publicat o carte: „Islamul are nevoie de o revolutie sexuala”.