Stau pe o bancuta in parc. Aerul e curat si cu toate ca e rece pijamaua groasa, de lina, ma protejeaza. Ma uit la cerul limpede si vad porumbeii cum zboara brownian.
La un moment dat unul mai inchis la culoare se opreste din zbor si se loveste de un copac. „A adormit la aripa”, imi sopteste colegul Napoleon care sta in picioare linga mine. „Cum la aripa, tataie”, intreb eu. „Oamenii adorm la volan, pasarile la aripa”, explica el. Au innebunit si animelele, gindesc. Balenele si delfinii confunda plaja cu oceanul, pasarile migratoare cer azil pasaresc in alte tari decit o faceau pina acum, ce mai… totul a luat-o razna.
Dar cel mai razna au luat-o oamenii. Auzi tu, sa provoci ca om de stiinta o ninsoare care sa ingroape China in cei mai mari nameti din ultimii 60 de ani! Curata nebunie. De fapt, nebunia a cuprins intreaga societate. Si v-o spune unul care stie ce vorbeste.
Auzi tu, o reclama la nu stiu ce cosmetica spune ca “frumusetea vine din incredere”. Adica esti increzator si devii frumos, asa ca Jack Spintecatorul sau Stalin. Sau ala de la televizor care maninca nus‘ce cipsuri si leviteaza. Pai ar deveni mai greu, ca maninca, ce naiba.
Sau oamenii astia care merg cu masinile de parca ar muri in minutul urmator. Unde se grabesc ei? De ce se bat in trafic? Cit de sanatosi la bibilica sint ei? Sau cetatenii care se calca pe bataturi la cumparaturi? De ce iau atit, unde baga atit in ei sau pe ei? Ma rog, intrebarile astea din start sint in plus. Doar sint dus, nu? Si toate astea imi vin in cap aici pe bancuta.
Ma uit la Napoleon. Se uita la mine cu privirea aia dusa, dar trista. „De ce esti trist Napoleon”, intreb eu. „Ma gindeam… as vrea sa-mi cumpar niste parfum, niste masini, niste case si multe bunuri, lucruri, lucrusoare”. „De ce?”, intreb. „Uite, d’aia! Na!”. „Esti nebun tataie!”, zic. „Ei as”…