Este o lehamite cumplita in Romania. Toata lumea spera si nu stie la ce. Unii viseaza la mai bine, dar fructele astea nu s-au facut. Recolta a fost proasta. Daca intrebi oamenii ce inseamna mai bine, rar gasesti vreunul care sa stie sa raspunda clar. Sondajele dau raspunsuri in raport de cine le-a comandat. Nu poate fi rau daca trebuie sa iasa bine. Romanii nu pot fi suparati, daca trebuie sa iasa veseli de parca ar merge la hora de trei ori pe saptamana.
Nici Iohannis nu stie ca este presedinte peste o tara de tristi. Astfel de sondaje nu se comanda de la Cotroceni si, oricum, ar fi zdravan rotunjite cifrele, incat sa rezulte ca ne e bine de nu mai putem.
Nu mai fumati pe stomacul gol!
Ne bucuram ca suntem in UE, spun procentele. Nu stiu cum se ajunge la socotelile astea, caci daca intrebi lumea pe strada auzi altceva. Cine stie pe ce strada au mers cei care se ocupa de sondaje. Apoi, afli ca a mai scazut increderea in aceeasi UE, dar nu chiar foarte mult, si diferentele se regasesc la cei care nu spun nici da, nici nu. Poate ca ar raspunde mai limpede daca nu s-ar grabi la munca sau sa-si ia copilul de la scoala. Parlamentul European vrea sa stie, insa, daca ne simtim bine. Nu pe un segment anume, ci asa, in general. Daca il mai iubim, daca mai vrem ceva, daca mai avem nevoie de ceva, ca sa stie si el cum isi regleaza politicile. La dorintele lor de a ne fi bine cu orice pret, deci inclusiv bine cu de-a sila, nu exista decat un singur raspuns. Orice stapan stie ca un sclav fara acoperis deasupra capului, flamand si indatorat vesnic stapanului, nu poate produce mai mult decat unul sanatos, multumit si satul. Parlamentul asta, chiar daca afla adevarul, tot nu se va descurca. Va face, cel mult, slalom printre cifre si interese, si ne va mai impune niste legi la care este inutil sa te mai enervezi: fumatul pe stomacul gol e daunator sanatatii. Ca esti cu burta goala, nu!
La umbra lui ce-o fi, o fi
Privind in tara, nu prea iti vine sa te bucuri. Ne-am obisnuit cu anormalul cotidian incat ne miram numai daca in ianuarie ar inflori magnoliile si s-ar coace capsunile de camp. Scandalurile politice nu ne mai mira cand apar, ci numai cand nu sunt. Replicile pretins intelectuale din Parlament, alese din profunzimea prostiei, ne-au obisnuit existenta precum spalatul pe dinti. Promisiunile facute de partide, ramase in faza de vorbe, nu ne mai atrag atentia. Ne-am obisnuit atat de mult cu asta incat nici nu mai vrem sa auzim de ele. La ce bun sa ne agitam degeaba? Ca unul sau altul se dovedesc peste noapte a fi avut un trecut cu trese pe umar face parte, iar, din aceeasi obisnuinta. Poate sa mai iesim din amorteala doar cand aflam ca partidul X e curat si in arhivele SRI, si la declaratia de avere. Si cred ca nici atunci pe deplin, caci minciuna are picioare mai lungi decat adevarul. Ne mai intereseaza cand aflam ca Romania e terfelita de naimiti ai unora si altora? Nu. Ne protejam la adapostul lui da-i in ma-sa de nenorociti! Si cam atat. Cei care iau atitudine sunt priviti stramb, lasii si tradatorii sunt peste ei, iar putinilor ramasi sa puna lucrurile la punct li se inchide gura. Poate nu azi, dar mai e timp si pentru asta. Lehamitea a devenit stapana. Nici cei care mai voiau ceva ieri, acum nu mai vor nimic. Am ajuns sa dormim la umbra lui ce-o fi, o fi.