Prezenta principelui Nicolae si a logodnicei sale la funeraliile Regelui Mihai nu avea cum sa treaca nesesizata de romani. Deloc de neasteptat, Nicolae a iesit in plin centru al Bucurestilor, a dat mana cu oricine a dorit sa se apropie de el si a stat de vorba cu oamenii, fara fite si scrobeli inventate. Ca bunicul sau…
Fostul principe a citit mesajele pe care romanii le-au lasat pe gardul Palatului Regal, a dat mana cu oamenii care asteptau emotionati sa intre la catafalcul regelui Mihai si s-a a imbratisat cu unii dintre ei.
Nicolae a spus ca este alaturi de tara si popor. Intrebat de o cineva cand vine in Romania, fostul principe a declarat: „Nu vreau sa zic acum public exact cand, dar voi veni inapoi”. Oamenii i-au transmis condoleante, unii izbucnind in lacrimi. Unii i-au spus ca este speranta lor de mai bine si ca il vor rege, iar altii i-au transmis ca seamana cu regele Ferdinand. Fostul principe Nicolae le-a multumit celor care au venit sa ii aduca un ultim omagiu regelui Mihai.
Speranta nascuta in zile triste
Uriasa greseala a Casei Regale de a-i interzice lui Nicolae de Romania sa isi viziteze bunicul nu s-a mai repetat si la funeraliile Regelui. Cu mintea romanului de pe urma, ca sa zicem asa. Totusi prea tarziu. Pe calea pastrarii cu orice pret a intaietatii in Familie, cuplul mostenitor a exagerat grosier in momente cand exagerarea trebuia exclusa a priori. Spre exemplu, comunicatul din care reiesea ca principesa Margareta (desi, Margarita suna mult mai princiar) se si proclamase Regina. Ceea ce-l facea pe Duda un soi de Rege. Ori asa ceva nu va inghiti poporul indiferent cate manevre republicane de recunoastere si alea-alea vor mai face oamenii din Palatul Elisabeta. Apoi, realizand momentul total neprielnic, mai pica un comunicat care spune ca titulatura va ramane aceea de Custode al Coroanei, dar principesa va fi apelata cu Majestatea Voastra, ca un Rege, ca o regina. Poporul e prost, dar nici chiar atat de prost. Apoi, nici abolirea legii salice dupa perdele grele de catifea, intr-un cerc restrans, nu a dat deloc bine, nici la vremea aceea, nici acum, caci, asa dupa cum a spus-o chiar Regele Mihai, Coroana apartine poporului, iar urmasul sau ar trebui validat prin plebiscit. Ori un plebiscit va indica exact sperantele romanilor: un Rege nascut din os de Rege, cu tinuta si viitor, un Rege pe care arivitia nu-l caracterizeaza si nici o adulatie fara noima, un suveran care isi va servi natia si nu invers. Si care, langa Nihil Sine Deo, va arbora pe viata sloganul lui Carol I, nimic pentru mine, totul pentru Tara. Si mai e ceva: ne-ar cam trebui, in acest vremuri destul de triste si de acaparate de lupte intestine pretutindeni in societate, un nou exemplu, de talia Regelui Mihai, dar cu un viitor lung si de folos Tarii. Caci, in afara de faptele Regelui Mihai, nimeni nu stie ce au facut, daca au facut, alti membri ai Casei Regale pentru Romania. Asadar, o speranta s-a nascut in zilele triste ale funeraliilor regale, odata cu cuvintele lui Nicolae de Romania: Ma voi intoarce!