Mai e putin si se face luna de cand Curtea Constitutionala a decis ca presedintele Klaus Iohannis trebuie sa o demita pe Laura Codruta Kovesi din functia de procuror-sef al DNA. Pentru asta, nu era nevoie decat ca decretul de revocare sa fie semnat. Ministrul Tudor Toader a pus capat speculatiilor privind termenul de aplicare, precizand ca „decizia CCR produce efecte juridice de la momentul publicarii in Monitorul Oficial, fara vreun termen de citire sau de intelegere”, dupa cum pluseaza orbeste Iohannis.
Fireste ca decizia a fost publicata si, de atunci, toata lumea asteapta. Romanii, in schimb, au avut parte nu de o rezolvare rapida si corecta din partea presedintelui, ci de o reprezentatie de un prost gust incredibil, cu amanari si arogante de toata jena. Este un spectacol care denota ca Iohannis nu are solutii, nu are niciun plan de rezerva.
Toate usile sunt inchise
Varianta vehiculata multa vreme, cu trimiterea Codrutei Kovesi la o organizatie europeana anticoruptie a cazut foarte repede. Organismul asta inca nu exista si, apoi, capete importante din UE au devenit destul de rezervate in privinta numirii ei pe cea mai inalta functie. Vestile din Romania privind activitatea Codrutei Kovesi si abuzurile comise de DNA sub conducerea ei nu au fost de natura sa duca la o relansare in cariera. Deci, capitol incheiat. Pe de alta parte, nici transferarea ei la Cotroceni, in calitate de consilier prezidential, nu pare a fi solutia optima. Pe numele Codrutei Kovesi exista zeci de reclamatii, sper sa nu exagerez, si nu i se poate asigura niciun fel de protectie in privinta raspunderii. Alta usa inchisa. Singura portita de scapare ar fi fost numirea la CCR, ca judecator. Calculele in acest sens sunt insa aberante. Un procuror care, prin deciziile luate, a incalcat legea si a generat conflicte constitutionale, poate fi numit judecator la CCR? Cred ca nici in tarile bananiere nu se fac asemena gafe.
Curata ca lacrima
Au urmat trei saptamani de amanari si arogante badaranesti din partea lui Iohannis. Ba nu a terminat de citit, ba citeste pana intelege, in fine, un spectacol de cea mai joasa speta. Totul cu un singur scop: gasirea unei solutii prin care Codrutei Kovesi sa i se poata asigura imunitate. In mod surprinzator, Iohannis si armata de consilieri nu realizeaza ca, in cautare de rezolvari dintre cele mai ciudate, de fapt confirma vinovatiile sefei DNA. De ce trebuie salvata daca este curata ca lacrima? De ce ii trebuie imunitate daca nu a facut nimic de natura a o trage la raspundere?
Presedinte unde?
Cu totul si cu totul altfel ar fi stat lucrurile daca Iohannis ar fi avut pus la punct vreun plan de recuperare a Codrutei Kovesi. L-ar fi pus in practica, ar fi semnat decretul si se termina galceava. Or, pana acum, se dovedeste cat se poate de limpede ca asa ceva nu exista. Schimba insa macazul si ataca in alta parte. Mizeaza prosteste pe daramarea Guvernului Dancila, crezand ca asta e solutia. N-au iesit jocurile cu motiunea de cenzura, atunci baga in fata cercetarea premierului Dancila pentru inalta tradare. Totul plecand, evident, de la mutarea ambasadei Romaniei din Tel Aviv la Ierusalim. Am toate motivele sa cred ca este o gafa monumentala, cu sanse mari de a-l compromite iremediabil. Si ca politician, si ca sef de stat, si ca vanator de functii bine platite in UE. A-ti pune in cap toata suflarea evreilor cu niste cuvinte rostite lucid, in deplinatatea cunoasterii lor si a efectelor, nu mai este un gest de presedinte. Nici macar de asociatie de crescatori de vite.
Sub poalele Angelei Merkel
Iohannis mizeaza prosteste pe un cal schiop. Nu cred ca nu poate intelege, mai degraba nu are chef sa se situeze pe axa Washington-Tel Aviv, bizuindu-se pe o Uniune Europeana in prag de disolutie. Exact Uniunea pe care Trump o ataca din orice pozitie. Asezatul impotriva vantului poate fi un sport, nu contest, dar nu o maniera de a conduce un stat. Un stat, Romania, care are cu Israel legaturi prin mii si mii de fire pe care Iohannis nu le stie, nu le vede, nu le simte si nici macar nu le intuieste. Ascunsul sub poalele Angelei Merkel, fata de care e slugarnic si dependent, nu este o solutie, asa cum crede Iohannis. Si asta, din simplul fapt ca de acolo nu poate vedea ca Israelul este unul dintre cei mai mari jucatori din lume, indiferent de domeniu. Dorinta lui de a darama Guvernul sapand pe o tradare in favoarea Israelului este o prostie fara seaman. Si nici aici nu are vreun plan prin care sa dreaga busuiocul.