L-am vazut pe Klaus Werner Iohannis. L-am mai vazut si in alte dati. Mi se intampla destul de des sa-l vad, dar niciodata nu stiu daca trebuie sa ma bucur sau sa ii intorc spatele si sa-mi vad de treaba mea.
Luni, insa, l-am vazut asa cum am crezut ca nu e nimerit pentru un presedinte. Era la Teatrul National. Participa la un piscot ce mie mi s-a parut a fi aproape electoral, pretextat de cel mai mare program de preaccelerare pentru start-upuri tehnice la inceput de drum din Romania. E, vedeti ce placut gadila urechea? E o punere in practica in care tinerii pornesc de la o idee pe care o rafineaza in cadrul programului de mentorat si o transforma treptat intr-un prototip viabil si persuasiv, cu aplicatii in piata. Suna tare, ca sa ma abtin de la a spune „misto”. Nu am nicio vina ca nu intelegeti, daca vi se intampla asta, desi nu cred. Cel mai important a fost ca a inteles Iohannis. Treaba lui. La iesirea din sala, ca intotdeauna, a fost asaltat de ziaristi. Ziaristi si mai asa, si mai asa, caci nu e frumos sa-mi insult colegii. Intrebari de toate felurile, si mai din alea, si mai din celelalte. Si iarasi nu comentez, ca nu-i elegant. Bineinteles, a fost intrebat de cateva ori despre scandalul cu reclamatia depusa de Orban impotriva Vioricai Dancila. A spus ca nu comenteaza, tocmai din dorinta de a nu se interpreta ca ar tine parte cuiva. Dar si pentru a nu zice cineva ca influenteaza sau ar vrea sa influenteze justitia. De atata sinceritate mi s-au umezit ochii. I s-a mai pus, din nou, aceeasi intrebare, peste cateva momente. Iar privirea lui denota ca inca nu se dezlipise de peisajele de pe Valea Oltului. A privit in stanga, cam mult si cam prea mut. La cum se uita, cred ca se gandea daca bibanul din Olt urca pana la Calimanesti. Apoi a privit la dreapta, cu nostalgia perisoarelor in ochi. La fel de mut. Bineinteles ca a privit si in sus, prea martian pentru un raspuns si neavand vorbele la el. Am crezut, pret de o secunda, ca poate o sa spuna un adevar. Sau o sa scoata un sunet. Oricare. Indiferent cat de mic. Degeaba. A fost doar ziua privitului in gol, peste lume. O fi fost suparat? Cam tari perisoarele? Cam acrisoara zeama? Da’ chiar, domnu’ presedinte, bibanul urca pana la Calimanesti? Chiar cand treceti pe acolo? Ii da voie SPP? Ca nu stiu ce altceva as putea intreba, ca sa va placa.