Hossam, in varsta de 13 ani, a ajuns in tabara de refugiati din nordul Libanului. De aici, din siguranta, a povestit pentru Global Post cum l-au chinuit tortionarii „cu trupuri uriase, imbracati in negru”.
„Cand mi-au infipt surubelnita in unghia de la degetul mare de la picior, si au scos-o cu clestele, n-am mai putut rezista durerii. Am trecut Dincolo!”
Arestat cand venea de la scoala
Hossam (nu e numele lui real) este din orasul Tal Kalakh, la vest de Homs. Cosmarul acestui pusti de 13 ani a inceput cand securitatea i-au ridicat, pe el si pe varul lui, de aceeasi varsta, in timp ce se duceau acasa de la scoala, in ultima zi de examene, in luna mai anul trecut.
Ce a urmat e greu de imaginat chiar si pentru Human Rights Watch, care a instrumentat acest caz pentru un eventual proces. Cei doi copii au fost opriti la un punct de control, legati la ochi si batuti de soldati pana ce a sosit securitatea si i-a luat. „Am fost bagati intr-o celula, unde mai erau peste 50 de oameni”, povesteste Hossam. „Era o celula foarte mica si mirosea a canalizare. Erau gandaci si soareci peste tot. Ca sa incapem, ne asezasem in zig-zag. Toata ziua ascultam tipetele oamenilor torturati si credeam ca eu n-am sa resist, ca am sa mor ca Hamza (baiatul de 13 ani din Daraa, devenit simbol al revolutiei)!”
„Am crezut ca am murit”
„Erau niste barbati cu trupuri uriase, infricosatori, care purtau numai negru. Tipau la mine, cum ma cheama, cum il cheama pe tata, de unde sunt, de ce am participat la proteste. Imi aratau un film cu protestatarii. <Ăsta esti tu?> Le spuneam ca nu si ma bateau. <Ăsta esti tu?> Le spuneam ca da si ma bateau si mai tare. <Vrei libertate? Vrei sa dai jos regimul?> Si ma bateau. Le-am spus ca sunt un copil, de ce ma bat?! <Esti copil? Atunci de ce te-ai dus sa protestezi?>. Le-am spus ca am vrut sa-mi exprim opinia. M-au electrocutat la picioare si la piept. Am crezut ca am murit. Pe urma, sufletul meu s-a intors la mine si-i multumesc lui Dumnezeu ca n-am murit!” Pentru Hossam, cea mai mare durere provocata de torturile la care a fost supus a fost cand „anchetatorii” i-au infipt o surubelnita in unghia degetului mare de la un picior si au scos-o cu clestele. Acum, desi e in siguranta, nu suporta sa ramana singur, iar noaptea se trezeste urland. „Nivelul de tortura aplicat de regim nu este comparabil cu nimic din ce-am intalnit pana acum”, spune Anna Neistat, director de Programe de Urgenta la Human Rights Watch. Si a lucrat in Cecenia, Zimbabwe, Sri Lanka. „Sunt foarte multi copii prinsi in acest sistem morbid. Practic, unu din cinci detinuti este minor. Copiii sunt torturati la fel ca si adultii, anchetatorii stiind ca acestia cedeaza mai repede si dau nume”, spune Neistat.
Refugiatii, tinte sigure pentru armata
Oamenii, disperati, isi parasesc casele si fug spre zonele controlate de Armata Siriana Libera (ASL), care sunt foarte riscante, dar cel putin, acolo, nu poate veni securitatea sa-i ia. Ieri, ASL a reusit sa cucereasca orasul nordic Raqqa (langa frontiera cu Turcia), capturandu-l pe guvernatorul Hassan Jalili si pe liderul partidului Baas din oras, Suleiman Suleiman. Armata guvernamentala s-a grupat la aeroportul aflat la 60 de kilometri distanta. La cateva ore dupa ce rebelii au anuntat cucerirea orasului, armata a inceput bombardamentul. Sute de mii de refugiati din toata tara au trecut prin Raqqa, cautand ajutor, si inca sunt in numar foarte mare, pentru ca nu mai au loc in taberele din Turcia.
Vedeti aici marturia lui Hossam, 13 ani.