Orice ati spune, a inceput sa imi placa Denise Rifai. E o figura distinsa in tot peisajul trist al televiziunilor. Imi mai schimb si eu parerea, poate chiar m-am inselat si am exagerat cand am maturat cu ea pe jos prin vreun pamflet. Cred ca si cu Realitatea TV am fortat un pic nota, zicand ca e un selfie cu manele. Ma grabesc sa indrept. Vreau sa repun adevarul in drepturi. Scot manelele din poza si pun in locul lor prostia.
Am taxat-o pe Denise cand, cu ceva vreme in urma, a intrebat senina daca pot fi prevenite cutremurele. Stiu ca i-am raspuns pe masura, la fel de candid ca de obicei: cum sa nu? Numai sa precizeze, il vrea aici sau la pachet?
Prostia care nu costa
Realizez abia acum ca Denise avea, in felul ei, dreptate. Si asta pentru ca din spatele intrebarii se simtea dorinta ei, dar fara semnul intrebarii. Acum, ca peste 200 de ani cercetatorii vor pune semnul intrebarii la loc si vor injura, e alta poveste. Bine macar ca nu vor intreba cine a fost Denise Rifai. Garantez. Dar, pana atunci, Denise are dreptate. Ati auzit, bunaoara, de cutremurul din Montevideo, Uruguay? Nu, pentru ca nu a mai avut loc. De aia nici presa nu a scris nimic. Ce naiba ai putea scrie despre blocurile care nu au cazut pentru ca nu a fost cutremur? Dar despre cel din Desertul Atacama? Nu! Aici, cel putin, nici macar nu avea ce sa cada, de aia nici presa nu s-a mai amestecat. Modesta, Denise a tacut din gura, nu a vorbit despre ele desi stia ce va sa se intample. Vi se pare de colea sa prevezi un cutremur care nu va veni? Ia sa va vad! A asteptat, in schimb, cutremurul din PSD. De asta a fost foarte sigura, de aia l-a si anuntat. I l-a confirmat si Gusa, lautarul geopolitic gonit de la toate mesele. Avea si el sursele lui, ca orice geostrateg #rezist care beneficiaza de prostia care nu costa.
Unda de soc, caut fraieri
Desi era trompetit de toata lumea, uite cum cutremurul din PSD nu mai vrea sa aiba loc. Liderii care au semnat scrisoarea deschisa prin care i se cerea demisia lui Liviu Dragnea au facut stanga-mprejur si nu au mai vrut nici ei sa se cutremure, lasand-o pe Denise cu seismul in vant. Scrisoarea, evident, nu a vazut-o nimeni, ca de aia e la un singur om, intr-un singur exemplar. Ati inteles? Nici eu. Insa Denise stie ca ea, scrisoarea, exista. I-a spus Gusa, un fel de guru precum nea Tache Brucan, dar mult mai prozaic in seismologia politica. Ba, chiar i-a zis si cine a semnat-o. Ei bine, in clipa aia Denise a simtit unda de soc cum o infioara de la glezne si pan’ la lavaliera, involburandu-i mintea si fusta. Nu se vede asta la televizor, fusta e sub pupitru, dar trairea e traire si Denise nu stie sa si-o ascunda. Apoi, sa fim corecti, ce femeie poate sa-si mascheze o bucurie atat de intensa? Nu va ganditi la din alea nefacute, e vorba doar de placerea de a cocheta cu ceva care speri sa se intample. Nici nu vreau sa ma gandesc la dezamagirea din final, cand cutremurul din PSD o fi tulit-o intre alte coapse de televiziune. Poate la Digi24.
Chestiune de demnitate
De ce nu a putut preveni Denise cutremurul din PSD? Pentru ca, la fel ca si la cel din Atacama, nu prea are ce sa cada. A fost doar o manevra de invaluire politica, parca vorbita cu opozitia pe care o si vad cum astepta dupa colt sa jefuiasca mortii. Oricum, efortul distinsei Denise e de remarcat. A prevazut ceva care nu putea avea loc, pentru ca, Denise, e bine sa nu uiti, cutremurele au si ele demnitatea lor. Iar astea politice cu atat mai mult. Odata te lasa cu ochii-n soare si o infioara pe alta. Indiferent unde.