Mi-a placut prezentarea lui Gica Popescu. A emanat exact forta de care era nevoie, in contextul in care adversarii sunt neglijabili. Cine sa-l bata? Un fost tusier securache sau un abtibild corporatist? Iar cand il ai pe Hagi alaturi, infrangerea se exclude. Gica Popescu a exprimat si doua idei interesante.
1. N-ar trebui sa conteze scorul, sa existe clasamente in competitiile copiilor sub 12 ani. Micutii degajeaza spre poarta adversa, se infig unde-i gramada mai mare, vor sa castige cu orice pret, la presiunea parintilor mai istericii ca ultrasii. Iar antrenorii spaguiti se supun, in loc sa slefuiasca procedeele tehnice. Am scris si eu despre taticii fanatici, care reprezinta una dintre stavilele fotbalului juvenil. Isi traiesc visurile fotbalistice neimplinite pe marginea terenului si pe seama copiilor. 2. Gica Popescu a spus ca antrenorul echipei nationale va fi obligat sa se intretina cu suporterii pe feisbuc. Permiteti-mi sa fiu mai conservator. Eu raman la Halagian, care, atunci cand si-a vazut secundul soricarind pe laptop, l-a apostrofat: „ia-ti, ba, cantarul asta de-aici!”.
Inedita a fost si prezentarea lui Mutu. Fiesta cu latinitatea din Ploiesti! 10.000 de oameni veniti sa-l salute pe Mutu atesta ca el ramane un fotbalist al superlativelor. Din pacate, unul cu vocatia neintregita in Cupele Europene si la echipa nationala. Admit ca e posibil sa fiu depasit si in cazul asta, insa mi s-ar fi parut firesc sa vina 10.000 de spectatori daca Mutu avea 28-29 de ani, nu 35, si daca se transfera la o echipa cu palmaresul si acoperirea emotionala pe care le are Steaua, de pilda. Iar postul care a transmis spectacolul, Dolce Sport, este cea mai soporifica institutie de presa din Romania. Televiziile de sport se adreseaza zugravilor care n-au prins nicio lucrare in ziua respectiva. Daca te uiti la Dolce Sport, adormi si daca esti la munca.