1. Pe vremuri, primarii organizau niște tâmpenii – Festivalul Cireșelor necoapte, Ziua Urșilor Gunoieri – și decontau la greu. Centurile de socializare sunt mai jenibile decât primarii, așa că au găzduit Săptămâna Buhnici. Ziariciul Buhnici a zis că nu-i plac doamnele rubiconde și că soția lui arată ca o minoră. Și pentru asta Buhnici a ajuns vedetă și chiar a fost acuzat de pedofilie. Nu e pedofil, e un parțial eclozat care a votat partidul trotinetist, e un panaramez macho scopit de proprietatea termenilor. A vrut să spună că soția lui nu-și arată vârsta. Ce pretenții să ai de la unul care abuzează lumea cu podcast-uri despre digitalizare? E normal să-i placă femeile gonflabile dacă bălmăjește emisiuni despre mașini electrice. Ce ați fi vrut să facă la Neversea o minte de gadget constipat? Să citească o carte? Ar fi putut să încerce ziua, pe plajă. Bătea vântul, îi foileta paginile și primea Buhnici cartea gata citită.
2. Până în 2015, Mamaia a fost administrată de un primar libertin. Acum e pe mâna unui liberal cazon și rezultatele sunt încântătoare. Mai bine venea un userist și o făcea stațiunea exclusivistă a bărboșilor în rochițe. Cel mai frumos e în parcări. Parcarea publică (96 de lei pe zi, până acum) e goală. În parcările hotelurilor badigarzii câștigă bani frumoși. Se încalecă mașinile, dai o șpagă de 10 -15 lei și te blochează altă mașină. Dar vine badigardul salvator: „stai, bossule, că omu’ a lăsat numărul în geam, îl chem io acum de pe plajă!”
3. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc are ceva de împărțit cu eternitatea lui Adrian Păunescu și cu Cenaclul Flacăra. Auzi, IICCMER! Denumirea corectă era Institutul de Anticomunism la Seral, adică I.A.S. Acest I.A.S (acronim comunist, pe vremuri Întreprindere Agricolă de Stat) e un C.A.P. care reintroduce cenzura. Alți dușmani de după moarte ai lui Păunescu au vrut să-i dărâme statuia din Parcul Grădina Icoanei și l-au făcut bolșevic pe un antisovietic violent și proamerican ostentativ – „Cenaclul Flacăra” a fost o formă valahă de flower power, după ce poetul „de inimă și de stadioane” a avut o bursă de un an în SUA, la începutul anilor ’70. Păunescu a dat pinteni naționalismului ceaușist, dar nu poți să-l acuzi de bolșevism pe fiul unui deținut politic din anii ’50. Era un poet de tunet și fior. Versuri mari, compromisuri mari. Azi, are peste 20 de statui în România și în Basarabia. Păunescu mort e mai viu decât cei care îi murdăresc posteritatea.