Acum că a început alergatul după mâncare de Paște, se înmulțesc știrile despre cât s-a scumpit tot în România. Trebuie găsiți neapărat vinovații peste care să se reverse mânia populară. Tocmai acum când de la atâta creștere economică „performantă” ar trebui să dăm pe dinafară de bunăstare. Nimeni nu este preocupat să înțeleagă cauzele, care sunt tehnice și țin de politici economice globale, pe care toți decidenții se chinuie să le ascundă sub preș. Pentru că dacă lumea ar înțelege ce se întâmplă cu finanțele ei și ce o așteaptă în viitor, ar fi un tsunami social.
Produsele sunt mai scumpe pentru că au crescut costurile de producție si distribuție si s-a diminuat oferta. Că de nevoie să renunțăm la unele dintre ele. De ce au crescut costurile de producție? Pentru că în fiecare produs este o componentă mare de energie, în diferite forme. Care energie s-a scumpit în primul rând din cauza politicilor agresive și radicale de salvare a planetei și de protecție a mediului în Occidentul vizionar și responsabil (?). Urmate de războiul economic între democrațiile occidentale și „barbarii” de la est. Carnea de miel, ouăle din rețeta de cozonac, trufandalele din sere, trebuie să le producă cineva. Cu costuri mici la care să se adauge ulterior profitul distribuitorilor din marile lanțuri de magazine. Producătorii mici cu profituri la fel, înainte de 2021, anul liberalizării pieței de energie, dau faliment. Nu își mai scot nici banii investiți după ce plătesc facturile și muncitorii cu ziua, pe care îi găsesc tot mai greu.
Așa că renunță să se mai lupte cu morile de vânt, închid și pleacă spre vest, unde măcar muncind din greu pot trăi decent. În Polonia prețul energiei este 30% din prețul din România. Pentru că polonezii nu si-au pus capul de bună voie sub ghilotina Green Deal inaugurată cu fast la centru de comanda UE. Și ne mai mirăm că încrederea românilor în UE a scăzut considerabil. După ce ne-au bombardat cu directive antagonice culturii noastre și ne-au trântit ușa în nas la Schengen, este natural ce s-a întâmplat. Dintr-o țară cu potențial energetic am ajuns să avem unul din cele mai mari prețuri la energie, plafonat la prețuri mai mari decât cele de pe bursă. Dintr-o țară producătoare de hrană, am ajuns să importăm mâncare în procent de mai mult de 50% din necesar. Așa că acum mâncăm produse poloneze, că-s mai ieftine. Dacă nu ni le permitem nici pe astea mâncăm legume turcești. Încărcate de pesticide și generatoare de fraude la TVA.
Că vina este si a noastră, prin modul în care votăm de 30 de ani răul cel mai mic și trăim cu speranța în miracole și salvatori providențiali, salvând-ne individual prin mici artificii, este la fel de adevărat. Dar în perspectiva turbulențelor economice globale care se ițesc la orizont, nu pot să nu mă întreb cât de mare va fi dezastrul economic cu care ne vom confrunta după 2024. Pentru că pe furtună, nu lași vasul pe mâna unor ageamii. Și după cum arată opțiunile de vot în anul care vine doar ageamii avem de ales. Care când vasul va lua apă, vor ocupa primii puținele bărci de salvare și cei care mai cred în miracole vor deveni hrană pentru rechini. Lucrurile pe care nu le înțelegi și nu te preocupi să înveți ca să le deslușești, nu înseamnă că nu există. Cineva, undeva le va folosi împotriva ta. Lumea seamănă tot mai mult cu o junglă și tot mai puțin cu un parc de distracții.