Ca o fi fost vorba de un misterios plan comun al celor doi procurori considerati cei mai apropiati de fosta sefa a Directiei Nationale Anticoruptie sau pur si simplu lucrurile au scapat de sub control in cursa pentru preluarea acestei importante functii este greu de precizat. Cert este doar ca, in timp ce Marius Iacob, in ciuda experientei sale a ”luat-o pe aratura” prin plasarea in proiectul sau managerial a informatiei ”bomba” ca nu mai putin de 300 de magistrati au dosare de urmarire la DNA, Florentina Mirica s-a hazardat la randul sau in niste afirmatii care nu au facut decat sa reaprinda ”conflictul inghetat” dintre procurorii anticoruptie si cei militari.
Astfel, in prezentarea viziunii sale privind desfasurarea viitoare a activitatii DNA, procuroarea Florentina Mirica si-ar fi aratat clar nemultumirea fata de ritmul de lucru al procurorilor din cadrul Sectiei DNA a Parchetului Militar. Iar cum acuza fatisa ca procurorii militari pur si simplu mai mult se fac ca lupta cu coruptia decat iau in serios aceasta strategie este ”impachetata” si in avertismentul ca astfel s-ar crea disensiune in randul opiniei publice in perceptia asupra activitatii procurorilor anticoruptie ar putea fi ”scanteia” care sa duca la o reactie adversa deloc greu de anticipat…
Si daca asta este ritmul..?
Pe scurt, Florentina Mirica s-a napustit asupra procurorilor militari ai Sectiei DNA din cadrul Parchetului Militar pentru ritmul lent de lucru al acestora. Si chiar daca acest lucru era deja unul recunoscut, fiind extrem de controversat si acuzat de nenumarate ori si in ”National”, perspectiva procuroarei care conduce inca sectia de investigare din DNA a faptelor de coruptie comise de magistrati este cel putin socanta. Pentru ca, pana acum, principala problema a activitatii Parchetelor Militare era legata de lipsa ”obiectului muncii”, raportul dintre numarul de dosare instrumentate de procurorii militari si cei civili fiind unul halucinant. Insa totul a fost privit strict din punct de vedere al rentabilitatii economice si daca mai este sau nu nevoie de existenta atator instante militare, in cazul in care dosarele in care sunt cercetati militari sunt foarte putine. Iata insa ca Florentina Mirica sugereaza ca adevarata problema ar fi de fapt ”pasivitatea” procurorilor in depistarea si instrumentarea cazurilor de coruptie. Asa ca ramane marea intrebare care este adevaratul ritm normal de lucru al procurorilor, cel ”indracit” al civililor de la DNA sau cel de la Parchetul Militar?