Cineva spunea că această clădire istorică a Capitalei, datând din Secolul al XIX-lea, una dintre cele mai vechi și mai impozante din București, pare că se oglindește în Dâmbovița precum o face Palatul Ciragan în apele Bosforului, la Istanbul. Frumoasă încercare și pot fi de acord cu ea până la un anumit punct. Până la o răspântie la care trebuie să conștientizez că edificiile (din punct de vedere proporțional, arhitectural și utilitar) nu pot fi comparate, cum nici Dâmbovița nu se poate lua la întrecere, vreodată, cu strâmtoarea care leagă Marea Neagră de Marmara.
Însă, orice s-ar spune, Palatul Justiției din București, o clădire realizată în stil neorenascentist, rămâne o construcție monumentală, colosală, cu care capitala noastră merită să se mândrească. Situat pe malul drept al Dâmboviței, Palatul Justiției a fost ridicat între anii 1890 și 1895, “dovadă a dorinţei nostre de a da justiţiei un lăcaş demn de înalta ei menire” (Regele Carol I). În paranteză fie spus, corpul judecătoresc a funcționat aici, fără întrerupere, mai bine de 100 de ani. În prezent, în palat au rămas cantonate doar câteva instanțe de sector și o serie de organizații din breaslă. În epocă, edificiul a fost realizat cu cheltuieli care au ajuns la aproape 7 milioane de lei. Sumă imensă pentru acele timpuri, care a dat multe bătăi de cap ministerului de resort. Dar efortul a meritat, rezultatul fiind unul absolut uimitor pentru o capitală care nu mai cunoscuse până atunci atât răsfăț arhitectural. De altfel, a rămas faimoasă mențiunea făcută de poetul și eseistul francez André Bellesort, cel care a notat că „Palatul Justiției din Bucuresci e atât de mare încât el ar putea găzdui pledanții și avocații celor cinci părți ale lumii”. Palatul Justiției a fost conceput după planurile francezului Albert Ballu, absolvent al École des Beaux-Arts, fiul arhitectului principal al Primăriei din Paris din acele vremuri, Theodore Ballu. Însă nu acest detaliu a stat la baza desemnării sale. Ballu își dovedise priceperea finalizând în Belgia impresionantul Palat al Justiției din orașul Charleroi, clădire celebră pentru cei doi lei monumentali de la intrare. Palatul Justiției din București a fost inaugurat în toamna anului 1895, la festivitățile de deschidere fiind prezentă familia regală, în frunte cu suveranul Carol I și întreg guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza. Încă de la inaugurare, construcția a impresionat prin fațada sa monumentală, scările lungi de 50 de metri și cele șase statui alegorice, fiecare simbolizând un anumit principiu legat de justiție. La interior, a rămas cunoscută sala „Pașilor Pierduți” sau sala „Orologiului”. Apropo de această sală. O contribuție semnificativă la realizarea ei o are marele arhitect român Ion Mincu, cel care de altfel și-a pus amprenta pe designul interior al clădirii. De notat că ultima restaurare importantă a edificiului de pe Cheiul Dâmboviței a avut loc între 2003 și 2006. Alături de Palatul BNR sau Palatul Poștelor, vechiul local al Justiției întregește lista impunătoarelor construcţii publice ridicate către sfârşitul Secolului al XIX-lea sub atenta și priceputa îndrumare a Regelui Carol I, părintele României moderne.
Material realizat în cadrul “DESTINATION: BUCHAREST” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
Sursa foto: Naţional