Potrivit Medici Fără Frontiere (MSF), orașul Mariupol este fără apă, fără gaz, fără electricitate, fără comunicații, iar oamenii înfometați se luptă pentru alimente.
Informațiile despre orașul-port Mariupol sunt rare, dar toate relatează despre disperarea locuitorilor prinși în acest oraș strategic asediat cu sălbăticie de armata rusă.
„Situația este disperată”, recunoaște Stephen Cornish, șeful MSF Elveția și unul dintre coordonatorii acțiunii ONG-ului în Ucraina.
„Sunt cadavre pe străzi, nimeni nu le îngroapă”
Mariupol, port la Marea Azov și un oraș important din punct de vedere strategic pentru înaintarea Rusiei, este bombardat constant de artileria rusă de 10 zile, potrivit lui Petro Andriușcenko, un consilier municipal, scrie 20 Minutes.
Potrivit estimărilor administrației regionale, peste 1.200 de persoane au fost ucise de la începutul asediului, dar această cifră nu ține cont de cadavrele care ar putea fi sub dărâmăturile clădirilor bombardate.
Încercările de a stabili coridoare umanitare pentru a permite civililor să plece au eșuat în mod repetat, ambele părți beligerante acuzând reciproc pentru eșec.
Locuitorii care au reușit să plece încearcă acum prin toate mijloacele să aibă vești despre cei care au rămas în acest oraș în care comunicațiile au fost întrerupte aproape complet de mai bine de o săptămână. Câteva locuri rare din oraș permit încă să se obțină uneori un semnal telefonic slab.
Iulia, o profesoară de 29 de ani, care a fugit din oraș pe 3 martie, a spus că soacra ei, care a rămas acolo, a reușit să o sune dintr-un turn departe de casa ei.
„Ne-a spus că e bine, dar că atacurile sunt necontenite. Sunt cadavre pe străzi, nimeni nu le îngroapă. Acolo pot sta câteva zile, până când vine un camion de la primărie să le ridice și să le depună într-o groapă comună imensă”.
Orașul este fără apă, fără gaz, fără electricitate, fără comunicații, iar în ultimele zile au fost văzuți oameni luptăndu-se între ei pentru mâncare. „Sute de mii de oameni (…) sunt literalmente asediați”, spune Stephen Cornish. Dar „asediile sunt o practică medievală” interzisă de legile moderne ale războiului. „Ne îndreptăm cu adevărat către o tragedie de neimaginat”, avertizează el.
„Obuzele cad peste tot, tot timpul”
În afara orașului Mariupol, familiile speră la vești. Mulți dintre ei postează, de exemplu, pe aplicația de mesagerie Telegram fotografii și informații despre cei dragi care au rămas acolo, în speranța că cineva poate avea noutăți.
Iana Karban, 30 de ani, explică că tocmai a primit un mesaj disperat de la părinți: „Este un dezastru total în clădire. Tocmai am fost bombardați, iar opt apartamente sunt în flăcări”.
„Vor să părăsească orașul, dar nu se poate. Obuzele cad peste tot, tot timpul. Nici măcar nu se poate ieși în stradă”, explică ea. De atunci, nimeni nu a reușit să ia legătura cu cineva din cartierul lor, iar Iana nu știe ce s-a întâmplat cu părinții ei și cu vecinii lor.