Această interdicție se va aplica, de la 1 august, navelor de linie cu un tonaj brut de peste 25.000 de tone, cu o lungime de peste 180 de metri, înălțime de 35 de metri sau ale căror emisii conțin peste 0,1% sulf.
Acuzate că pun în pericol centrul istoric al Veneției, clasat în patrimoniul UNESCO, navele mari de croazieră va fi interzise de la începutul lunii viitoare, a anunțat marți, 13 iulie, guvernul italian.
Canalul San Marco, eliberat de „hotelurile plutitoare”
Primul ministru italian, Mario Draghi, a salutat „un pas important pentru conservarea lagunei venețiene”, supusă de zeci de ani unei forfoteli continue de pacheboturi care revarsă milioane de vizitatori în orașul Dogilor.
Navele de linie cu un tonaj brut de peste 25.000 de tone, cu o lungime de peste 180 de metri, înălțime de 35 de metri sau ale căror emisii conțin peste 0,1% sulf nu vor mai fi autorizate să intre în bazinul și canalul San Marco și pe canalul Giudecca.
Acestea vor trebui să acosteze în portul industrial Marghera, unde vor fi aduse îmbunătățiri, în timp ce navele de croazieră mici (aproximativ 200 de pasageri) vor putea continua să acosteze în centrul orașului, se arată într-un comunicat al guvernului.
Ecosistem fragil
Apărătorii patrimoniului și mediului au denunțat ani de zile flagelul marilor nave care amenință fragilul ecosistem al lagunei și fundațiile centrului său istoric.
Dezbaterea a fost reînviată luna trecută, odată cu revenirea croazierelor după luni de pandemie Covid-19, perioadă de calm pentru venețieni. Prin această decizie, Italia a dorit „să evite riscul concret ca orașul să fie înscris pe lista patrimoniului aflat în pericol”, a subliniat ministrul Culturii și Patrimoniului, Dario Franceschini.
„Dezonoarea”, evitată in extremis
Timpul presa, deoarece organismele consultative ale UNESCO au propus această înscriere la sfârșitul lunii iunie, iar Comitetul Patrimoniului Mondial urmează să decidă în cadrul reuniunii sale din China, în perioada 16-31 iulie, scrie Le Monde.
Înscrierea pe lista patrimoniului aflat în pericol poate permite comitetului să acorde asistență rapidă sitului în cauză, în cadrul Fondului Patrimoniului Mondial.
Dar servește și pentru a „alerta comunitatea internațională în speranța că se va mobiliza pentru a salva siturile în cauză” și poate fi percepută și „ca o dezonoare” , potrivit UNESCO. Dacă nu se face nimic pe termen lung, situl poate fi eliminat de pe lista Patrimoniului Mondial.