Rusia, Coreea de Nord și Statele Unite au efectuat în ultimele zile teste cu rachete hipersonice, stârnind temeri privind o nouă escaladare a înarmărilor.
Într-adevăr, o armă formidabilă care amenință să schimbe echilibrul forțelor nucleare din lume.
Rușii în frunte, cu Zircon, Kinjal și Avangard
Rusia este cu un pas înainte, cu numeroase tipuri de astfel de rachete nu doar capabile să zboare la viteze de peste 6.000 km/oră (Mach 5), ci şi manevrabile: Zircon, despre care Moscova a anunţat luni că a efectuat un test reuşit de pe un submarin; Kinjal, aflată deja în dotarea Forţelor aeriene, sau sistemul hipersonic Avangard, capabil să transporte încărcătură nucleară.
Reacția Pentagonului
În Statele Unite, DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), brațul tehnologic al Pentagonului, a anunţat că a testat cu succes racheta sa hipersonică HAWC (Hypersonic Air-Breathing Weapon Concept). Forțele armate americane dezvoltă de asemenea un alt aparat hipersonic denumit ARRW, dar primul său test a eşuat în aprilie.
Proiecte chinezești
China are mai multe proiecte, care par a fi inspirate direct din programele rusești, potrivit unui studiu recent realizat de Centrul de Cercetare al Congresului SUA, relatează AFP. În special, Beijingul se concentrează pe o dronă hipersonică, cu o autonomie de circa 2.000 km, capabilă să dezvolte o viteză de peste Mach 5 şi să efectueze “manevre extreme”.
La rândul lor, Franța, Germania, Australia, India și Japonia caută să dezvolte sisteme hipersonice, iar Iranul, Israelul și Coreea de Sud au început cercetari în această tehnologie.
Coreea de Nord a anunţat săptămâna trecută testul unei rachete hipersonice, ceea – dacă se confirmă – constituie un avans tehnologic important.
Manevrabile și dificil de interceptat
Contrar aparenţelor, rachetele hipersonice nu sunt neapărat mai rapide decât rachetele balistice. O rachetă balistică este lansată cu viteză mare în spaţiu, unde nu există atmosferă şi nu întâmpină niciun fel de rezistenţă. Apoi revine la ţinta sa, întotdeauna cu aceeaşi viteză, cu excepţia momentului când reintră în atmosferă, când este încetinită.
Dimpotrivă, o rachetă hipersonică zboară la o altitudine joasă. Este lansată de asemenea cu viteză mare, dar este frânată de atmosferă. Încetineşte de-a lungul traiectoriei sale şi poate sfârşi prin a fi mai lentă decât o rachetă balistică.
Marea diferenţă este că o rachetă hipersonică este manevrabilă, ceea ce face dificilă prezicerea traiectoriei sale şi interceptarea. Sistemul antirachetă THAAD ar putea permite interceptare proiectilelor cu mare viteză, dar el este conceput pentru a proteja o zonă limitată.
Riscul nuclear
Potrivit Centrului de cercetare al Congresului SUA, este vorba o posibilă reacţie exagerată a armatei americane, care nu ar şti dacă racheta hipersonică pe care tocmai a detectat-o este echipată cu încărcătură convenţională sau nucleară. Ar putea răspunde cu o armă nucleară fără să aștepte să afle.
Pentru Cameron Tracy, cercetător la Universitatea Stanford, soluţia ar fi includerea rachetelor hipersonice pe agenda negocierilor în curs de desfăşurare între Moscova şi Washington privind controlul armelor şi aducerea Beijingului la masa discuţiilor.