Întrebarea de 9 trilioane de dolari: cine plătește tranziția ecologică?

Factura va fi imensă. Finanțarea combaterii schimbărilor climatice la nivel mondial va trebui să crească la 9 trilioane  de dolari pe an până în 2030, față de puțin sub 1,3 trilioane în 2021-2022.

Europa va trebui să investească 800 de miliarde de euro în infrastructura sa energetică pentru a îndeplini obiectivele climatice pentru 2030 și un total de 2,5 trilioane de euro pentru a finaliza tranziția ecologică până în 2050.

Guvernele din întreaga lume cântăresc opțiuni, de la impozite pe avere până la taxe pe transportul maritim, potrivit Financial Times. SUA intenționează să finanțeze investițiile ecologice prin colectarea a 300 de miliarde de dolari în decursul deceniului, prin impunerea marilor corporații să plătească un impozit minim de 15% pe profiturile lor, precum și printr-o taxă de răscumpărare a acțiunilor, printre alte măsuri.

COP financiar

Aproape 200 de țări au convenit anul trecut să „renunțe” la combustibilii fosili până în 2050,  să tripleze capacitatea de energie regenerabilă și să dubleze eficiența energetică până în 2030.

Problema a devenit atât de importantă încât COP29 din acest an, care va avea loc la Baku, Azerbaidjan, în noiembrie, a fost deja supranumită COP financiar. O mare parte a discuțiilor se axează pe convenirea unui obiectiv global de finanțare pentru climă, menit să ajute națiunile mai sărace să își transforme și să își adapteze economiile. Și națiunile mai bogate se confruntă cu costurile tranziției.

Noi taxe vor împovăra contribuabilii și sectorul privat

În întreaga lume industrializată, politicienii se așteaptă ca sectorul privat să fie proeminent în finanțarea multor aspecte ale trecerii la o economie mai ecologică, dar și contribuabilii vor trebui să achite o parte din factură.

Agenția Internațională a Energiei estimează că sectorul public va trebui să asigure aproximativ 30% din finanțarea necesară pentru combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial, 70% provenind din sectorul privat.

Pentru a-și permite acest lucru, guvernele vor trebui să se asigure de o „gamă largă de pârghii”, potrivit lui Kate Levick, director asociat pentru finanțare durabilă la firma de consultanță în domeniul climei E3G, de la taxe la instrumente financiare precum creditele de carbon.

Însă politicienii sunt din ce în ce mai îngrijorați de acumularea de taxe asupra consumatorilor într-un moment în care mulți se luptă cu o criză a costului vieții. Alții au fost pedepsiți de o reacție negativă împotriva măsurilor ecologice și de politizarea schimbărilor climatice.

Nu e clar dacă scăderea investițiilor în combustibili fosili va asigura aproximativ jumătate din creșterea cheltuielilor de investiții în domeniul energiei regenerabile. Multe țări în curs de dezvoltare se luptă cu bugete tot mai mici și cu un sector privat mondial reticent în a investi în economiile emergente.

Chiar și în bogata Americă, fostul candidat la președinție John Kerry, care a renunțat în martie la rolul de trimis special  pentru climă, prezintă fără menajamente provocarea pe care o reprezintă îndeplinirea tranziției verzi: „Nu avem banii necesari”.