Președintele Klaus Iohannis este singurul șef de stat din lume care în aceste zile le transmite cetățenilor să fie liniștiți, că totul va fi bine și primăvara sosește negreșit. Între timp, rușii au încercuit Kievul și mai au puțin până să-și trimită șalupele la gurile Dunării. Dar președintele nostru rămâne zen, nimic nu-i perturbă karma, nici măcar declarațiile periculoase făcute de Vasile Dîncu. Ministrul Apărării a scăpat porumbelul din prima zi a invaziei ruse – România e gata să primească 500.000 de refugiați din Ucraina, a zis Dîncu și imediat toate serviciile de „intelligence” din NATO au intrat în fibrilații.
O asemenea afirmație rostită cu nonșalanță de șeful Armatei arată cât diletantism guvernează peste MApN, acolo unde se presupune că strategii și consilierii ar trebui să-l atenționeze pe ministru ori de câte ori vorbește pe marginea unui subiect atât de sensibil precum cel legat de criza refugiaților ucraineni.
Azi câțiva refugiați, mâine o minoritate cu drepturi
Umanitar, România are obligația să-i ajute pe cetățenii din Ucraina care fug de frica războiului. Oamenii caută adăpost și protecție la vecini, fie noi, fie polonezii sau maghiarii. Însă, spre deosebire de Vasile Dîncu, niciun oficial de rang înalt de la Budapesta sau Varșovia nu s-a apucat să vorbească despre sute de mii de ucraineni ce vor fi primiți în Ungaria, respectiv Polonia. Atenția și mai ales discreția cu care este abordat acest subiect arată cât este de sensibil din punct de vedere al securității naționale.
„Peste 500.000 de refugiați, asta e cifra la care ne-am pregătit. Sunt multe puncte, există un plan în acest sens, pregătit în toate marile orașe, în vecinătatea granițelor”, s-a repezit Dîncu să fure „blitzul” fotoreporterilor de război. Ministrul Apărării nu a vorbit niciun moment despre românii din Ținutul Herței, nu la ei a făcut referire, nicidecum, ținta sa a fost clară, o jumătate de milion de ucraineni sunt primiți la noi în țară.
Cifra este una amețitoare și ea reprezintă, cel puțin la nivelul structurilor de informații, un pericol de enclavizare. 500.000 de oameni înseamnă de două ori populația orașului Craiova, de exemplu. Sau, mai mult decât toți locuitorii marilor orașe de pe granița cu Ucraina! În scurt timp, ar deveni a doua minoritate din România, după cea maghiară. Iar de aici, deja scenariile se duc în toate direcțiile.
Budapesta, împinsă de Moscova să acționeze
Stabilirea lor în România poate însemna un risc pentru autoritățile de la București. O asemenea minoritate va avea drept la școală și educație în limba maternă, dar și drept autodeterminare pe criteriu etnic.
Și iată-ne ajunși la situația din Donbas. Sau la Kosovo și războiul de independeță în numele dreptului la autodeterminare. Pentru Moscova, ar fi o mană cerească și șansa nesperată de a lovi puternic chiar în interiorul NATO. Iar Ungaria, împinsă de Rusia, și-ar permite să exercite și mai multă presiune pentru ca UE să accepte (impună) autonomia și independența HarCovului (Diktatul de la Bruxelles, despre care se tot vorbește în secuime).
Totodată, o comunitate slavă atât de numeroasă în nordul României ar fi pentru FSB și GRU, două dintre serviciile de „intelligence” ale Federației Ruse, o adevărată pepinieră de racolări (informatori/ „conserve”).
Neobligată de nimeni, România riscă securitatea regională prin declarații și promisiune gratuite făcute de oficiali de rang înalt. „Riscăm să avem un Kaliningrad în nord, dacă deschidem granițele pentru 500.000 de refugiați”, spun surse din serviciile de informații. Asta, ca să nu mai vorbim de presiunea pusă pe bugetul țării prin asigurarea hranei și a asistenței medicale pentru ucrainenii primiți; în context, Bucureștiul încă nu a solicitat sprijin financiar de la Uniunea Europeană, așa cum, de exemplu, Grecia și Turcia au făcut-o.
Iar despre riscul ca printre refugiați să se ascundă și elemente din binecunoscuta crimă organizată ucraineană (rackeți), care s-ar putea asocia cu infractorii periculoși din România sau ar putea deveni capete de pod pentru crima organizată transfrontalieră, nici nu mai are sens să pomenim. La Cotroceni sunt alte preocupări, președintele este supărat fiindcă Putin i-a stricat planurile unui nou city-break, ceva drăguț, de început de primăvară. Pleca și Carmen într-o minivacanță acum, că tot s-a stricat vremea și e atât de urât în țară, of!