Este 9 septembrie 1989, peste cateva zile incep cursurile la Universitate, este cald si tata se intalneste iar cu prietenii lui, cu Popa, inginer, ca si el, dar fost aviator, si cu Ricu, omorat dupa Revolutie, in Algeria, de un commando fundamentalist, pus sa ingenuncheze in fata autobuzului cu care venea de pe santier (era inginer petrolist, parca) si impuscat in cap. Si aruncat in sant! Suntem patru cand coboram treptele in Stefan cel Mare, dar ocolim arena lui Dinamo, pentru ca Securitatea ii construise Victoriei un stadion in spate, spre velodrom.
Se daduse ordin de catre generalul Nuta, adjunct al ministrului Postelnicu si sef al Militiei pe tara, si de catre colonelul Marin Barbulescu. Ce vremuri! Generalul Constantin Nuta, cel doborat la Revolutie cu elicopterul, si colonelul Barbulescu, zis si nea Marin, seful Militiei Capitalei. Cine era Victoria? Infiintata in ’49 de catre organele de Securitate, avea sa fie un fel de Dinamo B, un soi de rama a ligilor inferioare, pana in ’85, cand cuplul ofiteresc de care am amintit o impinge in „A”, cu scopul de a mai pune o frana Stelei, dar mai ales de a invarti jocurile lui Dinamo si de a face bani. Multi bani, caci asta a fost farmecul Securitatii: a experimentat capitalismul de cumetrie inca dinainte de a fi cazut comunismul de caterinca. Meciul, insa, n-a fost o caterinca. Victoria, la care jucau ex-dinamovisti Moraru, Custov, Talnar, Augustin, Orac, dar si Zare, Coras ori Tara, fostul idol al Giulestinei, Victoria, zic, ne-a furat cum nu se poate descrie. La un moment dat, galeria Craiovei n-a mai suportat si a inceput sa rupa gradene. La randul ei, Victoria n-avea galerie. Avea trupe de Securitate, militari in termen, adusi organizat si pe randuri, dotati cu stegulete si cu voci sacadate, Vic-to-ria! Vic-to-ria!
Degeaba era Coras „gheata de argint” a Europei (Mateut, de vizavi, era „de aur”!). Cartu, proaspat antrenor, le ghicise jocul. Arbitrul era unu’ Rotarescu, de la Iasi, despre care am aflat ca a iesit de pe teren plangand. Ne-a povestit-o presedintele Victoriei, Dumitru Dragomir, pe vremea cand eram tineri ziaristi la „Sportul romanesc”. Cica „Nea Mitica, dom’ presedinte, omoara-ma, da’ n-am avut ce sa le mai fac!”. Asa e! Le daduse „victorienilor”, cum le zicea Dan Claudiu Tanasescu, in „Saptamana”, totul. Penalty-uri, ratate, toate faulturile, toate cornerele si „liberele” inexistente. Craiova nu avea voie sa atace, era ofsaid cum trecea de centru. Si totusi, pe un contraatac, Stefan Stoica l-a executat pe Moraru, 0-1. Oltenii s-au potolit in tribune, dar asta numai dupa ce fostul ministru de Externe, Stefan Andrei, prezent la meci cu Adrian Paunescu, a coborat la cabine, speriindu-i pe generalii Victoriei cu informatia ca la Craiova lumea a iesit in strada de indignare.
In fine, aici se petrece si povestea cu Adrian Paunescu si generalul Nuta. La pauza, securistul il intreaba pe poet „Ce mai faceti, tov.Paunescu?”. Iar A.P. raspunde uluitor: „Chiar asa, tov.general, ce mai fac?”.