Stiam de mult povestea. Am mai spus ce carti mi-a cumparat in copilarie tata, incepand cu „Perla Neagra” a lui Alain Fontan. O data i-am cumparat si eu, o data sau de mai multe ori, nu mai stiu, dar am ramas doar cu una intre timp.
E vorba de biografia lui Dobay, „Sut… goool!”, un volum pe care il stiam pe de rost si cred ca foarte putin imi trebuie sa-l deschid ca sa mi-l amintesc fraza cu fraza. Am crescut cu acea carte si cu povestea magnifica a Ripensiei lui Dobay. Il chema de fapt Istvan, era ungur, ca si Petschowski. La primul titlu al Ripensiei, in 1933, marcase 16 goluri in 14 meciuri! Fusese selectionat si pentru Mondialul din Uruguay 1930, dar Octav Luchide, seful fotbalului romanesc, considerase ca-i prea tanar si nu-l urcase pe „Conte Verde”. Trasese insa mai tare pentru Ripensia lui, zece ani incheiati. 130 de goluri in 160 de meciuri, iar la nationala marcase 20 in 41 de jocuri. In 1933 se nascuse taica-meu si mereu am stiut ca, atunci, Ripensia era campioana. Invatasem pe de rost tot ce povestea Dobay. Despre plonjoanele portarilor Zombory si Pavlovici, de „fachirul Kotormany”, de extrema cat un fulg, Bindea, de Bürger, de Deheleanu, de Nicolae Kovacs, de „varful” Ciolac, de Schwartz si Beke. Dar mai ales de povestea cu maimuta. Se pomenea in epoca de sutul lui Dobay, care traznea de acolo, de pe extrema stanga. Si care ar fi omorat o maimuta, pusa intre buturi sa apere, miza a unui pariu excentric. In realitate episodul n-a existat, dar Dobay a dus cu el, toata viata, legenda. Ceea ce s-a petrecut, insa, a fost un gol marcat contra echipei Juventus Bucuresti, cand mingea, izbita crunt, a rupt plasa portii. In ’34, la Mondialul din Italia, a deschis scorul la Trieste, in celebra partida cu Cehoslovacia. Un colos, pe nume Planicka, era in poarta cehilor. Dupa 10 minute, insa, Dobay il doborase. Se zice ca Planicka era cel mai bun portar din lume. La Mondialul urmator, in ’38, Dobay avea sa marcheze in ambele meciuri cu Cuba, 3-3 si 1-2, la rejucare. In fine, in 12 iunie 1939, cu trei luni inaintea inceperii razboiului, pe ANEF, cu 40.000 de oameni in tribune, campioana lumii, Italia invinge cu 1-0 Romania. Iata formatiile, mai emotionante decat orice poveste. A marcat Colanssi (’23), dar Bodola a avut o bara. Vintila a fost cel mai bun de pe teren. La 29 de ani, pentru Dobay avea sa fie ultimul joc sub tricolor, se adunau norii negri, vorba lui… Campion cu CCA, in ’56, ca antrenor, Dobay a dus cu el toata grandoarea Timisoarei, inchisa intr-o epoca si intr-o carte. Cartea o mai am. Ca si informatia ca Dobay avea o gropita in barbie.
Se zice ca toti avem, mai mult sau mai putin vizibila, o astfel de gropita. Si ca un inger, in clipa chiar a venirii pe lume a unui copil, apare si ii pune un deget pe gura. Cica asa i-ar interzice sa dezvaluie secretele pe care le cunoaste deja in acel moment. Gropita e urma lasata de degetul ingerului. Dobay n-a facut sa povesteasca insa decat ce s-a intamplat dupa ce ingerul si-a luat mana.