Potrivit apostolilor climei, odată ce aruncăm în aer ultima mină de cărbune din lume, trimitem toate motoarele diesel în lada cu amintiri a istoriei, nu mai folosim beton, reinventăm navigația, acoperim pajiștile cu dezordine solară și dealurile cu eoliene și apoi sacrificăm toate vitele, ei bine, fix în acel moment clima globală își va reveni și totul va fi bine. Nu va fi nici prea caldă, nici prea rece, vremea sălbatică va înceta și nu vor mai fi secete, inundații, cicloane sau furtuni de zăpadă.
Dar, pentru ca toate astea să se întâmple, trebuie ca oamenii să asculte. Să fie obedienți. Iar dacă nu vor, să fie obligați să se închine cultului verde!
Măsuri halucinante propuse de nemți
Un cunoscut om de știință german, Hans Joachim Schellnhuber, profesor de cercetarea impactului climatic la reputatul Institut Potsdam, vine cu o teorie absolut halucinantă. El consideră că, pentru a salva planeta de „schimbările climatice”, emisiile de dioxid de carbon (CO2) ale fiecărei persoane trebuie limitate și reglementate de autorități.
Numind conceptul „parapet planetar”, Schellnhuber susține că fiecare persoană ar trebui să aibă o limită de emisii de CO2 de trei tone pe an, aplicată vieții de zi cu zi. Cei care depășesc această sumă, să fie obligați să plătească o amendă, spune neamțul.
Deoarece fiecare respirație a omului înseamnă, de fapt, un „schimb” CO2 – oxigen, respirația ar trebui reglementată prin lege, consideră Schellnhuber, care vine și cu o soluție – cine vrea să rămână în limita a trei tone de CO2 pe an ar trebui să respire mai puțin, ceea ce presupune să învețe să-și controleze respirația prin exerciții specifice. Totodată, se recomandă mai puține exerciții fizice și efort fizic, pentru a menține scăzut ritmul cardiac.
Potrivit lui Schellnhuber, pentru ca omenirea să aibă, în viitor, „un mediu în care merită cu adevărat să trăiești”, emisiile de CO2 trebuie menținute la minimum. Cu excepția păturei bogate, după cum dă de înțeles profesorul de la Institutul Potsdam – „Fiecare persoană primește trei tone de CO2 pe an și, dacă ai nevoie de mai mult, trebuie doar să-l cumperi”.
Acest fanatic al climei a făcut publică și o statistică, din care reiese că germanul de rând emite mult mai mult de trei tone de CO2 pe an. O persoană normală „murdărește” atmosfera cu aproximativ 10 tone de CO2 pe an, dar în cazul milionarilor cifra poate ajunge și la 100 de tone de CO2 pe an, în funcție de activitățile desfășurate.
Despre propunerea reputatului profesor german s-a discutat inclusiv în cadrul Forumului Economic de la Davos.
Tot acolo s-a anunțat și că gigantul Alibaba, cu sediul în China (țara scoringului social, metoda de control și supraveghere a populației) lucrează în prezent la un „tracker individual (n.r. – dispozitiv) al amprentei de carbon” pentru a ține evidența emisiilor de CO2 ale fiecărui individ. Un prototip al acestui dispozitiv chiar a fost dezvăluit la Davos, iar președintele grupului Alibaba, J. Michael Evans, a anunțat că Beijingul are în plan să facă din acest dispozitiv „o realitate globală”. „Dezvoltăm prin tehnologie capacitatea consumatorilor de a-și măsura propria amprentă de carbon – unde călătoresc, în ce mod o fac, ce mănâncă, ce consumă etc”, a spus Evans, fost bancher la Goldman Sachs.
Între timp, câteva episoade de iarnă autentică, din America și până în Afganistan via toată Europa, ne arată că încălzirea globală e, înainte de orice, o mega-afacere. Azi, vremea capricioasă are forța să facă din turbinele eoliene și panourile solare conectate la …zăpada căzută niște pietre de mormânt în cimitirul religiei verzi eșuate.