Alexandru Rafila, ministrul Sănătății, a pus gând rău consumului de antibiotice din România, pe motiv că se fac abuzuri. Mai grav este că ministrul a anunțat că va interzice și eliberarea antibioticelor pe bază de rețetă, ceea ce înseamnă că, practic, va interzice prescrierea lor de către medici. Ministerul a condamnat preferința medicilor pentru antimicrobiene cu spectru larg de acțiune, în locul celor de primă linie, însă cauza este legată de deficiențele din sistem, care nu asigură analize specifice.
La câte reclame deșănțate se fac pentru stimularea consumului de medicamente în România este un nonsens să încerci să interzici accesul populației la antibiotice, pe motive de rezistență la antimicrobiene și infecții intraspitalicești. Da, este adevărat, românii iau antibiotice mai mult după ureche, dar nu din vina lor, ci pentru că accesul la sistemul de sănătate a fost, este și va fi multă vreme extrem de dificil. Așa-zisa ”ureche” este, de multe ori, chiar farmacistul, care a ajuns ”medicul” cel mai la îndemână pe care îl pot avea cetățenii. Și da, încă se mai pot cumpăra antibiotice fără rețetă, că doar nu sunt anti-psihotice, însă puțini sunt cei care consumă aceste pilule fără un motiv bine întemeiat. Un reputat profesor doctor mi-a spus odată că medicii sunt ipocriți, pentru că toți iau antibiotic când au viroze, ca să scape de simptome în trei zile, nu în trei săptămâni. În Germania, de exemplu, medicii îi lasă pe pacienți să se tăvălească în chinuri, cu dureri și febră, săptămâni întregi, pentru că nu au voie să prescrie antibiotice. Acolo vrea să ne aducă și ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, la ordinul Organizației Mondiale a Sănătății. În proiectul de hotărâre pentru aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale și combaterea fenomenului de rezistență la antimicrobiene în România, pentru perioada 2023-2030, se prevăd deja măsuri drastice în acest sens.
Problema este în spitale
Așa cum se recunoaște și în Strategie, medicii, în special cei din spitale, au o preferință pentru administrarea antibioticelor cu spectru larg de acțiune. Cauza este foarte clară, chiar și pentru Ministerul Sănătății. Sistemul de sănătate nu permite și nu facilitează accesul la antibiograme, pentru ca pacientului să i se administreze țintit un anumit tip de antibiotic. Pentru că grosul consumului de antibiotice nu este la domiciliile bolnavilor, ci chiar în spitale. Și în unitățile sanitare mai există o cauză pentru administrarea acestor antibiotice puternice, în afara absenței antibiogramelor. Pur și simplu spitalele colcăie de microbi. Este vina modului în care sunt administrate aceste spitale? În parte, însă problemele financiare severe, provocate de faptul că peste 80% din finanțare se duce pe salarii, au făcut aproape imposibilă dezinfecția la standarde înalte. Nu raportarea sau subraportarea infecțiilor intraspitalicești trebuie rezolvată, ci alocarea banilor pentru acțiunile de dezinfecție, despre care nimeni nu vorbește.
Ce face știința?
În ultimii ani, se tot insinuează că nu s-au mai descoperit antibiotice și că tocmai de aceea trebuie redus consumul, pentru a scădea rezistența la antimicrobiene. Anul trecut, medicul bronho-pneumolog Flavia Groșan semnala că un producător care efectuase cu succes studii clinice pentru un antibiotic de generația a 4-a și-a retras, brusc și fără explicații, cererea de autorizare. Deci antibiotice există, dar sunt ținute la sertar, din motive obscure. Revenind la Strategia Ministerului Sănătății, printre obiectivele enumerate se numără și limitarea utilizării antibioticelor restricționate și de urgență pentru uzul curent, precum și creșterea ratei de vaccinare la oameni și la animale.