Nimeni nu se aștepta la o poziție atât de tranșantă din partea UDMR. Nici PNL și nici USR PLUS nu au intuit jocul maghiarilor lui Kelemen Hunor. Au acceptat tăierea sporurilor, a voucherelor de vacanță și au fost de acord cu multele restructurări de personal în administrația centrală. Celelalte două partide chiar s-au bucurat de colaborarea minunată cu UDMR la guvernare. S-au bucurat însă prea devreme, pentru că maghiarii aveau pregătită o surpriză. „Noi suntem pentru a elimina toate pensiile speciale. Ori le eliminăm pe toate, ori nu. Cu toţii suntem egali. Ori stabilim un plafon pentru toate pensiile speciale”, a declarat Kelemen Hunor.
Pentru neștiutorii de politică, lucrurile sună cam așa: bine, facem cum vreți voi, nu ne împotrivim, dar va trebui ca și voi să dansați după cum cântăm noi. Desființarea pensiilor speciale, așa cum o cer maghiarii, i-a prins însă pe partenerii de coaliție în cel mai nefericit moment.
Nu limba contează, ci banii
Declarația lui Hunor este de o logică imbatabilă. Suntem egali, deci nu avem motive să dăm naștere la favoritisme. Ori se elimină toate pensiile speciale, fără nicio deosebire, ori nu. Dacă soluția propusă nu este pe de-a-ntregul pe placul celorlalți, să se instituie un plafon pentru pensiile speciale. Propunerea UDMR este cu bătaie lungă și nu se rezumă doar la o acțiune de moment. O asemenea inițiativă este de natură a atrage electorat chiar nevorbitor de limbă maghiară.
Nemulțumirea românilor față de pensiile speciale este generală și nu ține cont de naționalitatea inițiatorilor. Putea să vină și de la lipoveni, și de la turci, și de la armeni. Cetățeanul simplu este mai puțin interesat cui aparține propunerea de tăiere a pensiilor, dar vrea să vadă rezolvată pentru totdeauna această discrepanță majoră. Nu se pricepe la calcule de anvergură, dar simte pe propria piele care este diferența între o pensie cu două zerouri și una cu patru zerouri. Și, chiar dacă nu are prea multă carte, mai știe și că, nerezolvată, problema pensiilor speciale va da mereu naștere conflictelor mocnite și din partide, dar și celor sociale.
Taxa pe prostie
Astfel de inițiative au mai existat de-a lungul timpului. USR PLUS a cerut și el desființarea pensiilor speciale în anii precedenți. Dar când magistrații au făcut corp comun și s-au opus, Dan Barna a lăsat-o mai domol. Mai ales că cineva i-a adus aminte că are niște încurcături cu fondurile europene și s-ar putea să se emoționeze în fața procurorilor. Cerută din interese propagandistice sau nu, în final propunerea lui s-a ofilit definitiv. Iar când vine vorba despre liberali, inițiativa de a desființa pensiile speciale nu a fost decât un circ ieftin și grețos. Rareș Bogdan, cel mai demagog personaj politic, anunța pe toate drumurile că personal va conduce ofensiva împotriva pensiilor.
Prostimea căsca gura și îl aprecia. După care a schimbat foaia și cerea ca lumea să îi voteze pe liberali pentru a putea sări de 30 la sută în Parlament, altminteri nu vor avea forța necesară pentru a schimba ceva. Chiar dacă s-ar fi ajuns la un asemenea scor, nu s-ar fi modificat nimic, căci calculul era făcut dinainte. Să desființeze liberalii pensiile speciale ale magistraților? Doamne ferește, tocmai celor care îi asigură lui Iohannis confortul mandatelor în care-și face de cap? Să elimine pensiile speciale ale parlamentarilor? Păi atunci, cu cine mai fac ei majoritate în Parlament? Nu a fost decât taxa pe prostie aplicată populimii ce așteapta să fie manipulată.
UDMR nu-și riscă onoarea
Propunerea UDMR de a se desființa pensiile speciale apare într-un moment complet nepotrivit pentru partenerii din coaliție. Chiar dacă nu le sună bine, nu au cum să îi refuze pe maghiari. Și așa prăvălia Cîțu SRL se bâțâie din încheieturi, numai conflicte cu UDMR, care să ducă la scandaluri sau, mai rău, la destrămarea ei, le lipseau. Pe de altă parte, este în joc onoarea maghiarilor conduși de Kelemen Hunor. Fără finalul dorit, propunerea lor cade în desuetudine și i-ar așeza în galeria impostorilor, alături de PNL și USR PLUS.