Iohannis a descoperit cine sunt dușmanii poporului. Toți cei care nu vor să solidarizeze împotriva pandemiei. Să solidarizăm cu cine? Și cum s-o facem? Din vorbe, așa cum o face el? Bunăoară, eu am încercat să fiu solidar cu spitalul din Lețcani. Apoi cu alte spitale, la fel de goale și la fel de vizitate de Iohannis. Am fost solidar și cu spitalele lucrate la traforaj. După un timp, când am văzut hoțiile de care scria presa în legătură cu ele, solidaritatea mea a luat pauză. Și acum tot în pauză este.
„O criză este un test de unitate. Lupta împotriva acestui virus agresiv ne-a pus şi în faţa unei alte lupte – cea cu dezinformarea, cu stigmatizarea, din păcate, inclusiv a personalului medical. Scopul celor care răspândesc dezinformări şi ştiri false este tocmai acela de a slăbi solidaritatea naţiunii noastre. Să nu le permitem să facă aşa ceva!” E un mic pasaj din cuvântarea Întâiului Brancardier al Țării, la Ziua Ambulanței. Acum, când recitesc monologul cetățeanului Iohannis, îmi dau seama că scopul meu profesional este exact cum a spus el, să răspândesc dezinformări și știri false. Am scris că masca de protecție ne apără de virus. Fals! Minciună! Studiile arată că nu ne apără nici măcar mustața de frig. Am dezinformat când am spus că Pfizer este viitorul vaccinos al omenirii. Am mințit când am afirmat că vaccinurile ne apără de virus. Neadevărat! Nu sunt în stare să ne păzească de moarte și nici de Covid. Cât de repede am ajuns dușman al poporului. Nici mie nu îmi vine să cred.
Sunt singurul? Nu. Mai suntem câteva milioane de dușmani. Nu vrem să ne vaccinăm și pace. Noi suntem armata de cetățeni normali, care nu cred nici în predicile lui Iohannis, nici în îndemnurile că vaccinarea are efecte certe și demonstrate. Am devenit dușmani ai poporului pentru că eu și colegii mei am scris despre potlogăriile medicilor care n-au chef să-și complice existența cu tratamente inovatoare. Am slăbit, deci, solidaritatea națiunii. O națiune solidară cu cine?