Atunci când președintele francez Emmanuel Macron a declarat că refuză să exclude trimiterea de trupe în Ucraina, cuvintele sale au contrastat puternic cu „linia roșie” europeană și americană.
De fapt, mai multe țări NATO, inclusiv SUA, Germania și Marea Britanie, s-au grăbit să excludă această ipoteză. „Calea spre victorie” este furnizarea de ajutor militar „pentru ca trupele ucrainene să aibă armele și munițiile de care au nevoie pentru a se apăra”, se arată într-un comunicat al Casei Albe.
În mod analog, cancelarul german Olaf Scholz, purtătorul de cuvânt al premierului britanic Rishi Sunak și biroul premierului italian Giorgia Meloni au reiterat angajamentul convenit de a sprijini Ucraina, fără a include prezența de trupe ale statelor europene sau NATO pe teritoriul ucrainean.
Triunghiul de la Weimar
De atunci, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, cu excepția faptului că a crescut gradul de conștientizare a riscului de a arunca lumea în cel de-al Treilea Război Mondial. Acest lucru se datorează în special a trei factori. Primul este așa-numitul Triunghi de la Weimar, notează The American Trinker.
„Astăzi am convenit asupra unei serii de priorități, inclusiv achiziționarea imediată a și mai multor arme pentru Ucraina pe întreaga piață mondială”, a anunțat Scholz la finalul unei reuniuni la nivel înalt, care a avut loc la 15 martie, cu președintele francez și premierul polonez Donald Tusk.
Insistența lui Macron și miopia lui Stoltenberg
Al doilea factor este insistența cu care Macron își reiterează poziția. „Poate că la un moment dat va trebui să avem operațiuni pe teren, oricare ar fi ele, pentru a contracara forțele rusești”, a declarat el într-un interviu acordat vineri ziarului Le Parisien.
Al treilea factor este miopia cu care secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, continuă să repete mantre precum „Ucraina va adera la NATO. Nu este o chestiune de dacă, ci de când”.
Făcându-se ecoul unei convingeri destul de răspândite, Stoltenberg spune că Vladimir Putin „a început acest război pentru că a vrut să închidă ușa NATO, dar a obținut exact contrariul: Ucraina este acum mai aproape de NATO ca niciodată”.
Cu toate acestea, premisa majoră a silogismului este înșelătoare: deși presupune în mod corect că un eveniment (voința lui Putin de a închide ușa NATO pentru Ucraina) a cauzat un altul (războiul dintre Rusia și Ucraina), pare să ia în mod eronat de bun ceva ce în realitate nu este așa – că intrarea Ucrainei în NATO este în sine o victorie, indiferent de context și de consecințe.
Directorul CIA, William J. Burns, a avertizat încă din 1995 cu privire la efectul provocator al expansiunii NATO asupra Rusiei.
Există motive solide pentru care alianța nu ar trebui să accepte Ucraina – de dragul Ucrainei. Aderarea acum nu va face decât să prelungească războiul.
Pe scurt, scenariul este cel al unei lumi occidentale cuprinse de o obsesie ciudată, izvorâtă dintr-o neînțelegere, în care ne confruntăm cu posibilitatea unui al Treilea Război Mondial fără să existe vreun motiv întemeiat. Mare e mocirla geopoliticii.