Atacurile aeriene comune americano-britanice asupra rebelilor Houthi din Yemen sunt rezumatul perfect al politicii occidentale în Orientul Mijlociu.
În timp ce Statele Unite posedă rezerve vaste de forță militară neutilizată, este probabil dincolo de capacitatea lor de a-i forța pe Houthi să adopte un curs de acțiune mai acceptabil, în special având în vedere presiunea politică tot mai mare cu care se confruntă deja administrația Biden.
Houthi au declarat, cu agresivitatea obișnuită, că „o ripostă la atacurile americane și britanice este inevitabilă și că orice nouă agresiune nu va rămâne nepedepsită”.
Dar aceste atacuri, axate pe o listă de ținte minimalistă și telegrafiate cu mult timp înainte (fie din intenție conștientă, fie, așa cum susțin americanii, din cauza securității deficitare a informațiilor britanice) au fost atât de limitate încât par un echivalent al unei note diplomatice stângace.
O dinamică similară poate fi observată în cazul răzpunsului Iranului în regiune. Teheranul a ales o cale de escaladare atent calibrată, delegând atacurile directe și ineficiente asupra pozițiilor americane către grupuri militante șiite. Și nu a oferit motive pentru o ripostă serioasă din partea Statelor Unite.
În timp ce războiul din Gaza aruncă în criză întregul Orient Mijlociu, putem spune că ritmul de escaladare este, în mod ciudat, lent. Principalii actori își acordă cât mai mult spațiu de manevră posibil pentru a salva aparențele fără a se angaja într-un conflict istoric pe care, în cele din urmă, nimeni nu dorește să îl poarte.
Cu toate acestea, ca întotdeauna, există un dezavantaj: singurul mijloc viabil de dezescaladare a crizei este ca Israelul să-și declare obiectivele de război îndeplinite și să pună capăt conflictului din Gaza, un rezultat care contravine intereselor directe de supraviețuire politică ale lui Benjamin Netanyahu.
Respingând în mod deschis rugămințile lui Biden de a nu curăța etnic sau anexa Gaza și făcând aluzie la extinderea războiului în Liban, premierul israelian s-a arătat sfidător. Criza din Orientul Mijlociu poate fi un front regional al unei mari lupte privind rolul Americii în ordinea mondială.
Dar, prin propria sa incapacitate de a impune voința Washingtonului asupra lui Netanyahu, Biden a făcut din superputerea globală un pasager de pe bancheta din spate care se grăbește pe drumul spre un război mai larg.