Peste o săptămână se împlinesc șase ani de când președintele, enervat că francezii nu s-au ocupat de protocol și nu i-au luat paltonul, l-a aruncat pe capota mașinii prezidențiale într-un gest de dispreț total. Nu era expresia unei nemulțumiri peste care ar fi putut să treacă elegant, ci comportamentul unui țărănuș parvenit. Era președinte de puțin peste un an și deja avea pretenții ca lumea să cadă-n fund în fața lui. A fost exact atitudinea prostului care s-a trezit pe un scaun prea mare pentru el și se credea buricul pământului.
Cum a ajuns Klaus Iohannis președinte se știe. Nu la nevoile românilor, ci din interesele altora. Iar aici nu poate fi vorba de lucruri petrecute în pripă, ci de ani de aranjamente și de conjuncturi provocate în așa fel încât să pară cât mai naturale. Fuziunea PDL cu PNL nu a fost întâmplătoare, înscrierea noului PNL în Partidul Popular European asemenea și nici retragerea lui Crin Antonescu nu a apărut din senin. Totul a fost gândit din timp, cu un scop clar: împingerea lui Klaus Iohannis la un pas de fotoliul prezidențial. Restul au desăvârșit calculatoarele.
Din mârlănie în mârlănie
Cât a reușit fostul profesoraș de fizică prin propriile puteri am văzut. A dat buzna în ședință de guvern ca să spună o idioțenie despre niște elefanți care s-ar fi aflat acolo (niciodată nu am înțeles la ce se referea, n.m.), a incitat la revoltă împotriva unei Ordonanțe care, ulterior, s-a dovedit a fi constituțională, a profitat de prezența în Parlament pentru a insulta grosolan partidele aflate la putere. Gesturi de președinte sau de prost? A jignit-o mitocănește pe fostul premier Viorica Dăncilă, spunând că e norocoasă că e femeie. Și dacă n-ar fi fost, ce-i făcea, o lua la pumni ca să se impună? A fitilit relația lui Dragnea cu israelienii în așa fel încât să se înțeleagă că ar fi ceva necurat la mijloc. Am fost în pragul unui scandal diplomatic de proporții, stins însă de americani, dar nu înainte de a-l pune la colț pe Aurescu, ministrul de Externe, căruia i-au atras atenția să nu-i mai ia apărarea, pentru că atunci când s-a lansat în aprecieri la adresa evreilor Iohannis era conștient și în deplinătatea facultăților mintale.
Ardea țara fără ciorba conjugală?
„Țara a ajuns o «prostocrație» condusă de un prost și un neisprăvit, ales de niște incapabili, în beneficiul altor neisprăviți”. Spusele aparțin filosofului Andrei Marga și au fost menționate într-un editorial vechi de aproape un an. Nu face public numele celui la care se referă, dar trimiterile sunt evidente. Oricât s-ar refuza adevărul, tot de Klaus Iohannis ne izbim. Același Klaus Iohannis care decreta starea de urgență și impunea să nu se părăsească localitatea, dar care, weekend de weekend o ștergea la Sibiu. Nu cred că erau de rezolvat probleme stringente ale țării și, chiar de ar fi fost, nu se rezolvau dintre perișoarele din ciorba conjugală. Este același Iohannis care a călcat totul în picioare pentru a ne arăta cine este el.
De ce nu și „Franța normală”?
Am avut un guvern liberal timp de un an. A fost un an în care era greu să înțelegi cine este președintele și cine premierul. Iohannis chema la Cotroceni miniștrii și de două ori pe zi. Teoretic, țara ar fi trebuit să meargă mai bine dacă președintele îi strunea. Practic, România s-a prăbușit sub conducerea lui și ca președinte, și ca prim-ministru. Nici acum n-a renunțat la năravul de a se impune prin chemarea miniștrilor. Și nici la a conduce țara de la televizor. Cine este Iohannis de își permite să uzurpe funcția de ministru? Deschiderea școlilor nu trebuie anunțată sau confirmată de el. Există un premier și un ministru al Educației, cei mai îndreptățiți să o facă. Ce vrea să demonstreze? Că nimic nu mișcă în România fără știrea sau acordul lui? Nu știu cât la sută dintre deciziile luate îi aparțin sau sunt inițiative ale consilierilor. Dacă sunt ale lui, e de plâns. Dacă vin de la consilieri, e de râs. Nu-l văd, bunăoară, pe Macron lansând programul „Franța Educată”. Sau „Franța normală”. Dar nici plecând la schi când mor oameni în spitalele care fac explozie, iar guvernul nu mai știe cum să mintă.