Porturile din restul Asiei vor avea nevoie de investiții colosale pentru a egala capacitatea porturilor chinezești, potrivit unei analize care arată cum întreprinderile occidentale ar putea avea dificultăți în a slăbi legăturile cu cel mai mare exportator mondial.

Companiile americane și europene și-au semnalat intenția de a transfera o parte din producția lor din China în India și în țările din Asia de Sud-Est, pe fondul creșterii tensiunilor geopolitice dintre Washington și Beijing.Cu toate acestea, reprezentanții industriei de transport maritim avertizează că alte țări din regiune vor trebui să investească în infrastructura portuară, precum și în capacitatea de producție pentru a putea manipula mega-containerele care dirijează comerțul mondial.

Mai mult de 80% din mărfuri sunt transportate cu vaporul. Dar datele grupului de cercetare Drewry arată că alte centre de producție din Asia duc lipsă de porturi capabile să găzduiască cele mai mari nave care au devenit esențiale pentru transportul de mărfuri de la est la vest.

În timp ce China are 76 de terminale portuare capabile să suporte nave mari care transportă mai mult de 14.000 de containere, țările din sudul și sud-estul Asiei au doar 31.Navele mari reprezintă aproximativ două treimi din capacitatea de transport maritim pentru serviciile dintre Asia de Est și Europa, potrivit furnizorului de date MDS Transmodal.

„Puterea de producție a Chinei și capacitatea de a de a expedia bunuri nu pot fi egalate”, a declarat pentru Financial Times directorul general al grupului de monitorizare a lanțului de aprovizionare FourKites, Glenn Koepke.

Decalajul dintre porturile chineze și rivali subliniază modul în care investițiile Beijingului au permis dominația Chinei ca producător-șef mondial. Țara a pompat cel puțin 40 de miliarde de dolari între 2016 și 2021 în infrastructura portuară de coastă, potrivit Institutului de cercetare industrială Qianzhan, cu sediul la Shenzhen.

Investiția a însemnat  că echivalentul a 275 milioane de containere a putut fi manipulat în porturile chinezești anul trecut, cu până la 80% mai mult decât cantitatea procesată anual de toate țările din Asia de Sud și Sud-Est la un loc.

Transmodal subliniază că este nevoie de „o mare cantitate de investiții” din partea altor piețe emergente din Asia pentru a ajunge din urmă China, adăugând că, în general, operatorilor portuari au nevoie de  cinci ani pentru a construi un nou terminal.

Ar putea dura cinci sau zece ani pentru ca Asia de Sud-Est să construiască terminale pentru navele mari. Cel mai mare port al Chinei, Shanghai, operează 51 de servicii săptămânale către America de Nord – de peste două ori mai multe decât orice alt hub din sudul sau sud-estul Asiei. Portul vietnamez Ho Chi Minh, cel mai bine conectat cu America de Nord din Asia de Sud-Est, oferă 19 servicii săptămânale.

Inflația mai mare a consolidat finanțele publice ale economiilor avansate, susține  Fondul Monetar Iinternațional, care a făcut apel la guverne să folosească acest beneficiu pentru a reduce deficitele.

Cercetările publicate de FMI  au arătat că majorarea prețurilor din ultimii doi ani a contribuit la reducerea substanțială a poverii datoriilor. De exmplu, inflația ridicată a făcut ca povara netă a datoriei SUA să scadă de la 99% din produsul intern brut în 2020 la 95% în 2022, în ciuda deficitelor bugetare mari ale țării din perioada pandemiei. Povara datoriei nete a Italiei a scăzut de la 142% din PIB la 135%.

Dar Paolo Mauro, director adjunct al departamentului de afaceri fiscale al FMI, a avertizat că guvernele nu ar trebui să „conteze” pe faptul că povara datoriei publice va scădea și mai mult din cauza așa-numitei inflații „surpriză”.”Nu puteți continua să surprindeți oamenii”, a spus acesta, adăugând că autoritățile fiscale ar trebui să reducă deficitele bugetare pentru a ajuta băncile centrale să țină sub control creșterile mari ale prețurilor.

Inflația ridicată a adus un câștig pentru finanțele publice, în parte pentru că majorarea prețurilor în 2021-2022 a fost mai mare decât se așteptau investitorii. Mulți dintre ei au pierdut prin faptul că au acordat împrumuturi guvernelor la rate scăzute de rentabilitate, în loc să ceară costuri mai mari ale datoriilor care însoțesc de obicei o inflație mai mare.

Cercetările au estimat că o creștere neașteptată a inflației de 1 punct procentual ar reduce ponderea datoriei publice în PIB cu o medie de 0,9 puncte procentuale pentru țările cu o povară a datoriei de peste 50% din PIB. Majoritatea economiilor avansate au o povară a datoriei mult peste acest nivel.

Însă  Mauro a spus că este puțin probabil ca beneficiul inflației pentru contribuabili în detrimentul deținătorilor de obligațiuni să se repete.Șocul prețurilor datorat problemelor din lanțul de aprovizionare în timpul pandemiei – și o creștere a costurilor cu alimentele și energia în Europa după invazia Rusiei în Ucraina – este acum evaluat pe piețele de obligațiuni.

În timp ce economiile avansate majorează automat pensiile publice și asigurările sociale ca răspuns la creșterea inflației, majoritatea țărilor nu au modificat pragurile din sistemele lor fiscale și nici nu au indexat salariile din sectorul public în funcție de inflație.

Acest lucru a contribuit la reducerea deficitelor guvernamentale în întreaga lume printr-o creștere mascată a impozitării.Economiile emergente și cele mai sărace economii au avut o indexare redusă în sistemele lor de impozitare sau de cheltuieli publice. Cu toate acestea, au fost ferite de atacul surpriză al inflației din cauza dependenței lor de finanțarea în dolari.

Moneda americană s-a apreciat puternic în ultimii ani, ceea ce a făcut ca economiile emergente să se lupte pentru a plăti costurile mai mari ale datoriei lor.Cercetarea FMI a indicat, de asemenea, că reducerea deficitelor bugetare poate contribui la reducerea presiunilor asupra prețurilor, o reducere de un punct procentual din PIB ducând la o scădere a inflației cu 0,5%. Ideea este că politica fiscală „poate ajuta” băncile centrale să reducă inflația.

„O restricție fiscală bine orientată poate fi concepută pentru a sprijini politica monetară în atingerea stabilității prețurilor, protejându-i în același timp pe cei vulnerabili de criza costului vieții”, a precizat FMI.

Reducerile surprinzătoare ale producției OPEC+ de duminică au redefinit perspectivele prețului țițeiului, aducând din nou în discuție 100 de dolari pe baril.

Înainte de anunț, propriile cifre ale cartelului sugerau că va trebui să pompeze mai mult petrol, nu mai puțin, în a doua jumătate a anului. În condițiile în care Agenția Internațională pentru Energie se așteaptă la o creștere a cererii în cursul acestui an, există acum un  risc de a da un nou impuls inflaționist economiei mondiale –și în special celei europene.

Reducerea ofertei a șocat comercianții și analiștii, speriindu-i pe toți cei care mai erau încă pe piață. Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat luni cu până la 8,4%, înainte de a reduce câștigurile pentru a se tranzacționa cu aproximativ 5% mai sus, la 83,94 dolari pe baril, la ora 10:22 la Londra.

Nu a fost o surpriză doar pentru că decizia de reduce producția a fost atât de bine păzită. De asemenea, a venit într-un moment în care prețul petrolului a crescut după un prim trimestru slab, iar miniștrii OPEC+ au dat asigurări publice că își vor respecta obiectivele de producție pentru întregul an.

„Prințul răsturnărilor de situație”.

Cu toate acestea, notează Blomberg, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol și aliații săi au mai surprins piețele petroliere. Helima Croft, strategul-șef pentru mărfuri al RBC Capital Markets, l-a numit chiar pe ministrul saudit al energiei, Abdulaziz bin Salman, „prințul răsturnărilor de situație”.

Ultima dată când OPEC+ a fost criticată pentru o reducere neașteptată a producției, abordarea sa a fost în cele din urmă justificată. Reducerea ofertei cu 2 milioane de barili pe zi convenită în octombrie a anticipat o perioadă de slăbiciune a cererii globale. Stocurile de petrol s-au acumulat constant în lunile următoare, ceea ce sugerează că ar fi putut avea loc scăderi mai mari ale prețurilor în lipsa reducerilor.

De data aceasta, mișcarea cartelului de producători a fost stimulată în parte de deteriorarea economiei mondiale și de criza bancară, două elemente strâns legate de inflația ridicată și de creșterea ratelor dobânzilor.

Decizia de a reduce producția ar reduce potențialul de prăbușire în cazul în care o recesiune în toată regula ar apărea mai târziu în cursul anului. Dar ar  crește, de asemenea, șansele unei majorări pe termen scurt a prețului țițeiului, ceea ce ar alimenta forțele inflaționiste care au făcut atâtea ravagii în economia mondială.

„Acțiunile OPEC+ se concentrează în mod clar pe susținerea unei piețe care părea din ce în ce mai slabă”, au scris într-un raport analiștii Citigroup. „Având în vedere poziționarea pieței și acoperirea short cover, o creștere pare acum inevitabilă, dar ar putea fi urmată de realizarea faptului că piața este mult mai slabă decât cred investitorii”.

Este probabil ca acordul OPEC+ să îi descurajeze pe speculatori să parieze împotriva unor prețuri mai mari pe termen scurt.În prezent, contractul de opțiuni pe țiței Brent pentru următoarele 12 luni permite deținătorului să cumpere contracte futures la 100 de dolari, cu un interes deschis echivalent cu aproape 140 de milioane de barili, potrivit datelor ICE Futures Europe.

Dincolo de reacția inițială a pieței în orele de după anunțul OPEC+, markerul cheie pentru impactul fizic al reducerilor și pentru tendințele prețurilor în lunile următoare vor fi stocurile de petrol.

În ultimele săptămâni au existat semne că stocurile erau în scădere. În SUA – unde cifrele oficiale sunt cele mai vizibile, deoarece sunt publicate săptămânal – stocurile de petrol au scăzut cu peste 20 de milioane de barili în ultimele două săptămâni. Stocurile globale onshore scăzuseră în șapte din ultimele nouă săptămâni, potrivit Vortexa.

Dar mai este încă un drum lung de parcurs. La începutul lunii aprilie, stocurile globale de țiței onshore erau încă cu aproximativ 140 de milioane de barili peste nivelul înregistrat cu un an înainte, arată datele Kayrros. Scoaterea de pe piață a unui milion de barili în plus pe zi de ofertă într-o perioadă în care cererea ar trebui să crească în mod constant va eroda acest surplus.

„Mișcarea este extrem de optimistă, deoarece extragerile din stocuri vor fi imediate”, a declarat Nadia Martin Wiggen, analist la Pareto Securities. „Această reducere dovedește din nou că OPEC+ este proactivă în gestionarea echilibrului dintre cerere și ofertă și necesită 90-100 de dolari pe baril”.