Contribuabilii ar putea plăti în curând 23 de milioane de euro pe an pentru a salva un sistem de pensii de care beneficiază sute de foști parlamentari europeni.

Înalți funcționari ai Parlamentului European se grăbesc să încerce să salveze acest fond de pensii care se confruntă cu un deficit de 308 milioane de euro și care ar putea rămâne fără bani încă din 2024, potrivit Politico.”Fondul va rămâne fără capital în curând”, se arată într-un document intern pregătit de Alessandro Chiocchetti, cel mai înalt funcționar public al Parlamentului.

Luni, deputați europeni au discutat despre document în cadrul unei reuniuni cu ușile închise la Strasbourg, dar încă nu au decis ce să facă. Parlamentul a înființat sistemul de pensii suplimentare în 1990 și a funcționat timp de 30 de ani, până când a fost închis pentru noi membri în 2009, când a intrat în vigoare un sistem de pensii unificat.

Datorită, în parte, faptului că majoritatea contribuțiilor legislatorilor au încetat în urmă cu 14 ani, fondul se află acum într-o situație dificilă. „Cred că nu ar trebui să se mai risipească banii contribuabililor pe o structură care, în mod cinstit, este un pic o schemă Ponzi”, a declarat Daniel Freund,  eurodeputat german. Schemele Ponzi sunt o formă de investiții frauduloase care pot supraviețui doar prin atragerea continuă de noi membri.

Stephen Hughes – președintele fondului, care a fost europarlamentar britanic din partea Partidului Laburist din 1984 până în 2014 – susține că Parlamentul ar trebui să-și „onoreze angajamentul” de a-și plăti pensionarii. De parcă ar ajunge pe drumuri, săracii de ei. Nici vorbă, sunt pensionari de lux, pe spinarea cetățenilor.

Fondul – ale cărui investiții sunt gestionate separat de o societate cu sediul în Luxemburg – dispune „doar” de aproximativ 55 de milioane de euro din cele 363 de milioane care se estimează că vor trebui plătite după 2074! Deputații europeni obișnuiau să plătească o treime din contribuții, iar Parlamentul completa restul. Bună socoteală! Asta înseamnă că bugetul UE finanțat de contribuabili ar putea fi folosit pentru a plăti aproximativ 23 de milioane de euro pe an.

Cu cât o persoană a servit mai mult timp ca europarlamentar, cu atât mai mare este dreptul la pensie – 914 oficiali, majoritatea deputați europeni cu vechime, foști deputați sau membri supraviețuitori ai familiilor lor, primesc în prezent o medie de 2206 euro pe lună.

Miniștrii de finanțe ai Uniunii Europene, care se întâlnesc săptămâna aceasta în Suedia, sunt așteptați să se confrunte pe tema propunerilor de reformare a regulilor de cheltuieli ale blocului, care opun Germania, foarte dură din punct de vedere fiscal, statelor membre mai puternic îndatorate, în timp ce încearcă să ajungă la un acord în acest an.

Comisia Europeană a prezentat miercuri propuneri de reformare a așa-numitului Pact de stabilitate și de creștere, care stabilește limite privind deficitele bugetare și datoria. Potrivit Bloomberg, aceste propuneri nu au fost pe măsura solicitării ministrului german de finanțe, Christian Lindner, de a stabili obiective mai stricte de reducere a datoriei.

Miniștrii vor avea, de asemenea, o primă ocazie de a-și testa diferențele de opinie cu privire la îmbunătățirea uniunii bancare, în urma unei propuneri de a facilita lichidarea creditorilor mici și mijlocii cu probleme. Pe lângă finanțarea creșterii europene, un subiect sensibil pentru bancherii centrali  și guverne va  fi coordonarea sprijinului pentru reconstrucția pe termen lung a Ucrainei.

Regulile fiscale

Încercarea Comisiei de a reconcilia diferențele dintre statele membre se dovedește a fi o provocare. Imediat după ce noile propuneri au fost anunțate,  Lindner a convocat o conferință de presă pentru a explica faptul că mai au nevoie de ajustări semnificative pentru a se asigura că țările depășesc deficitele ridicate și a avertizat că aprobarea nu este automată.

Uniunea bancară

Europa încearcă să găsească modalități de îmbunătățire a mecanismelor concepute după criza financiară din 2008, care au permis repartizarea costurilor băncilor falimentare. Preocuparea este că regulile nu au funcționat în practică, unele țări eludând cadrul, punând din nou contribuabilii la bătaie pentru a proteja deponenții.Criza de la Credit Suisse și turbulențele din sectorul bancar american, cu prăbușirea Silicon Valley Bank, au sporit presiunea pentru progrese rapide.

Însă ideea Comisiei de a apela la fondurile naționale de protecție a depozitelor pentru a acoperi lacunele din băncile care nu dispun de rezerve suficiente s-ar putea dovedi controversată. Va testa limitele apetitului pentru un nou salt către partajarea riscurilor, precum și preocupările legate de faptul că garanțiile prea largi ar putea crea hazard moral.

Miliarde de euro pentru Ucraina

UE analizează, dincolo de războiul din Ucraina, cum să coordoneze sprijinul financiar pentru a ajuta la reconstrucția țării pe termen lung, luând în considerare și calea acesteia către o integrare mai strânsă cu blocul comunitar.

Bruxelles-ul oferă un pachet de sprijin în valoare de 18 miliarde de euro până în 2023, sub forma unor împrumuturi. Dar aceste planuri de ajutor stârnesc deja nemulțumire în rândul contribuabililor europeni, presați de inflație.

Bancherii,  economia și criza costului vieții

La reuniunea de la Stockholm vor participa și președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, precum și alți colegi de la stabilirea ratelor de dobândă din întreaga regiune. Lagarde va împărți scena cu comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, care ar putea oferi unele indicii privind noile previziuni de politică monetară, care vor fi prezentate luna viitoare.

Împreună cu președintele Eurogrupului, Paschal Donohoe, aceștia vor reaminti probabil guvernelor că orice măsuri fiscale menite să amortizeze cea mai mare criză a costului vieții din ultima generație trebuie să fie temporare, specifice și oportune.

Dar oare chiar joacă? Companiile petroliere occidentale sunt zdruncinate de  curenți opuși. Unii acționari – și politicieni – vor mai mult petrol.  Alții, alături de activiștii pentru climă, vor să accelereze trecerea  la energie curată.

Companiile, în mare parte europene, care încearcă să contribuie la combaterea schimbărilor climatice, se tranzacționează la un preț foarte scăzut față de cele americane.

În urmă cu câțiva ani, când investițiile ESG au luat avânt, iar apoi Covid-19 a zdrobit cererea de petrol, producătorii care s-au angajat să devină ecologici nu au fost penalizați de piețe. Un șoc energetic care se produce o dată la o generație –  și care a fost cauzat de războiul Rusiei în Ucraina –  a reinflamat prețurile, a dus la profituri record în industrie și a adus presiuni pentru creșterea producției în vederea consolidării securității economice. Dar roate se poate întoarce.

Companiile care doresc să prospere pe termen lung – și investitorii lor – ar trebui să privească dincolo de un orizont de 10 ani, potrivit Financial Times. Puțini din industrie se îndoiesc în mod serios că cererea de petrol va atinge un nivel maxim, probabil în decurs de aproximativ un deceniu.

Marile companii americane, precum ExxonMobil, au adoptat ceea ce seamănă cu o strategie de „ultim om în picioare”. Însă, pe o piață în scădere, vor avea dificultăți în a concura cu mastodonți cu costuri reduse precum Arabia Saudită. Jucătorii care nu și-au dezvoltat până atunci poziții solide în domeniul energiei eoliene, solare și al tehnologiilor curate riscă să se stingă încet-încet.

În calitate de întreprinderi generatoare de numerar, cu abilități tehnologice și inginerești, giganții de astăzi ai petrolului și gazelor ar trebui să aibă un rol valoros de jucat în tranziția energetică.

Unii directori din industrie spun că investitorii lor de bază, obișnuiți cu randamente sănătoase de două cifre din proiectele de petrol și gaze, nu sunt prea entuziasmați în particular de fondurile care sunt investite în proiecte de energie curată cu randamente mai apropiate de o cifră.

Cu toate acestea, se poate spune că nu a existat niciodată un moment mai bun pentru a investi în sectorul energiilor regenerabile, mai ales în SUA și UE.

Atât activiștii, cât și acționari ar trebui să nu se îngrijoreze de reducerea producției de petrol – atât timp cât cererea există, Big Oil o va satisface. O măsură mai bună este cât de mult din profiturile obținute din petrol investesc în energie curată.

Deși își încetinește reducerile producției de petrol până în 2030, BP spune că va cheltui cu 8 miliarde de dolari mai mult pentru activitățile sale de „tranziție”. După cum notează compania de consultanță Wood Mackenzie, grupurile petroliere internaționale și marile companii miniere au alocat 157 de miliarde de dolari, adică un procent „uriaș” de 30% din fluxul lor de numerar operațional, pentru răscumpărarea propriilor acțiuni în 2022.

S-ar putea ca, în parte, să depindă de guverne să găsească mai multe modalități de a determina companiile petroliere și altele să investească mai mult și să se angajeze în mai puține răscumpărări.

Cu siguranță, este rolul guvernelor, nu al petroliștilor, de a reduce cererea de combustibili fosili, prin adoptarea unor politici mai ambițioase. Dar este în interesul societății ca marile companii petroliere să joace un rol.