Cei 2,5% din PIB alocați achiziției de armament și echipamente militare nu sunt destinați României. Aproape toți banii au plecat spre SUA, pentru comenzi plătite în avans, care vor veni sau nu peste ani de zile. MApN nu a găsit fonduri să achite construcția celor 4 corvete la Șantierul naval Mangalia-Damen, iar acum compania se află în pragul falimentului. Mai mult, olandezii s-au supărat și pe Legea guvernanței corporative și vor să se retragă din țara noastră.
MApN a refuzat să plătească pentru construcția celor patru corvete care urma să se facă la Șantierul naval Mangalia-Damen, unde statul român este acționar cu 51%. Consecința a fost că șantierul este acum în pragul falimentului. România a plătit sute de miliarde de euro pentru achiziții de echipamente militare din SUA, care vor veni peste 5-6 ani sau mai mult, dar nu a fost capabilă să-și susțină propria industrie.
”Totul a plecat de la acele corvete, când Ministerul Apărării Naționale a anunțat, în august anul trecut, că nu a identificat fonduri pentru a atribui corvetele către al doilea ofertant, care era Damen, și ulterior a anulat și proiectul cu cele 4 corvete care trebuiau construite de Damen. MApN a spus că nu a găsit cei 50 milioane de euro, diferența pentru al doilea ofertant, dar cred că nu avea nici ăia 1,2 miliarde de euro. Ar fi câștigat și economia, și industria navală și industria de apărare. De când am aderat la NATO se discută despre corvetele astea și acum au anunțat că nu le mai fac în România și le cumpără de-a gata, dar doar două, nu patru. Dăm 2,5% din PIB pentru achiziții militare, dar dăm străinilor. Dacă am fi construit corvetele la Mangalia, o parte din bani se întorcea în România”, ne-a declarat Laurențiu Gobeajă, președintele Sindicatului Liber Navalistul.
Nepăsare și incompetennță
Șantierul naval Mangalia este un colos industrial și are nevoie de un volum de muncă foarte mare, ne spun sindicaliștii, care dau exemplul nefast al Șantierului militar din Mangalia, care mai are 38 de angajați și închiriază acum halele. ”Comenzi ar trebui să avem, că România nu are nici flotă comercială, nici nave militare, iar noi avem potențial. Noi am mai făcut nave militare inclusiv fregata Ferdinand, Regina Maria, Mărășești, avem acum un puitor de mine care trebuie reparat, avem capabilitatea. Tot în șantierul ăsta se fac caroserii pentru vehicule militare, cum este Piranha. În ultimii doi ani, ne-am reprofilat și facem structuri off-shore pentru transformarea curentului electric produs de eoliene în Marea Nordului”, ne-a precizat președintele Sindicatului Liber Navalistul, Laurențiu Gobeajă. În aprilie vor fi finalizate ultimele comenzi la Șantierul Naval Mangalia și alte proiecte nu mai sunt contractate, astfel că există pericolul ca peste 800 de oameni să intre în șomaj, din 1.490, iar din mai până în decembrie, numărul ar putea crește la 1.200 șomeri.
Olandezii cer și despăgubiri
După lovitura fatală dată de MApN, divergențele dintre olandezii de la Damen, care dețin 49% din acțiunile Șantierului naval Mangalia și statul român, care deține 51%, s-au agravat. Olandezii cer acum despăgubiri, susținând că statul român le-a pus bețe în roate. Picătura care a umplut paharul a fost apariția Legii guvernanței corporatiste, dictată de Bruxelles și OCDE, care anulează condițiile asocierii dintre Damen și Ministerul Economiei.
”În lege nu mai este prevăzută acea excepție ca acționarul minoritar să poată deține managementul operațional. Și acum Damen consideră că nu mai are cadrul legal ca să dețină managementul la Mangalia. Damen a cumpărat 51% de la coreeni și a cedat 2% statului român cu condiția să dețină managementul operațional. Și acum vine statul și modifică legea. Ministrul Economiei a promis că va vorbi cu cei de la Bruxelles și cu OCDE să le permită să treacă excepția în lege, dar nu s-a întâmplat nimic”, a mai afirmat Laurențiu Gobeajă, președintele Sindicatului Liber Navalistul.
Conducerea Barcelonei se interesează în această perioadă de un nou furnizor de echipamente sportive pentru jucători și staff.
Clujenii au fost învinși cu 1-2 de către Universitatea Craiova.
Claudia Buch, care a devenit președinte al brațului de supraveghere al Băncii Centrale Europene în ianuarie, a declarat într-un interviu acordat Financial Times că băncile „nu au ieșit încă din impas”, în ciuda faptului că au apărut într-o poziție relativ bună după pandemia Covid-19 și invazia Rusiei în Ucraina.
Dar de atunci au depășit nivelurile pre-pandemice, pe măsură ce stagnarea economică, creșterea costurilor de împrumut și prețurile ridicate ale energiei au afectat mai multe companii.
În timp ce armata americană ar fi putut într-adevăr să plătească în jur de 40.000 de dolari pentru o rachetă Stinger la mijlocul anilor ’80, extrapolarea costului unei rachete de astăzi este, în cel mai bun caz, o chestiune de presupunere.
Fie că a fost vorba de războaiele din Vietnam, Afganistan și Irak, de răsturnarea guvernelor din întreaga lume sau de măsuri dezastruoase în domeniul comerțului, rezultatele au afectat poziția Statelor Unite pe scena internațională.
Distrugerea Vietnamului nu a fost suficientă pentru Nixon și secretarul său de stat Henry Kissinger. Aceștia au extins războiul în Cambodgia cu o campanie de bombardament imensă care a ucis alte sute de mii de oameni și a alimentat ascensiunea dictatorului Pol Pot. Statele Unite au pierdut un război care nu ar fi trebuit să fie purtat niciodată. În acest proces, țara și-a afectat grav credibilitatea în străinătate și acasă.
Două dintre cele mai mari zece firme de contabilitate din SUA – Grant Thornton și Baker Tilly – au fost de acord să vândă participații majoritare unor societăți de capital privat în ultimele șase săptămâni, iar bancherii și directorii se așteaptă la alte tranzacții.
Capitalul privat a fost atras de firmele de contabilitate de combinația dintre veniturile constante din activitatea de impozitare și audit și oportunitatea de a se extinde în noi servicii, cum ar fi consultanța.
