La sfârșitul lunii aprilie, când secretarul britanic de Externe, Liz Truss, a cerut crearea unui „NATO global”, ca parte a schimbării propuse de Noua Ordine Mondială, puțini par să fi observat amploarea acestui anunț. Truss susținea atunci că ordinea mondială stabilită după cel de-Al Doilea Război Mondial eșuează și că formarea unui NATO global este necesară pentru „restabilirea ascensiunii occidentale și aliate” în afacerile globale.

Iar acum, în iunie, cu Rusia fiind la doar un pas să rupă Ucraina în două, pe linia Niprului, aliații nord-atlantici s-au văzut forțați să refacă toate calculele legate de implicația conflictului din Donbas.

Temeri întemeiate: alianța sino-rusă, prea puternică!

De pe o zi pe alta experții militari își schimbă părerea cu privire la capacitatea de război a Rusiei, pregătirea soldaților și strategia generalilor Kremlinului. Până și Bobiță de la Kiev s-a lămurit și acum admite superioritatea inamicului!

În contextul avansării constante a rușilor, deși Ucraina are sprijinul logistic (și nu numai) al întregului Occident, temerile aliaților NATO au devenit întemeiate. Azi, un conflict NATO-Rusia, care ar putea implica și China, este scenariu apocaliptic pentru Vest!

Iată de ce mesajul transmis de Liz Truss ascunde, de fapt, fricile și îngrijorările pe care le au occidentalii. Și e normal să fie astfel, de vreme ce la Moscova a început să se discute – și asta pe postul public de televiziune! – despre „demilitarizarea” întregii Alianțe Nord-Atlantice, după ce „operațiunea specială” din Ucraina se va încheia.

Când Vestul nu mai controlează mersul lucrurilor

„Viziunea mea este o lume în care națiunile libere sunt asertive și în ascendent, în care libertatea și democrația sunt consolidate printr-o rețea de parteneriate economice și de securitate”. Vorbele ministrului Liz Truss ascund, de fapt, realitatea geo-politică a sec. XXI: Vestul nu mai controlează mersul lucrurilor în lume!

Consiliul de securitate al ONU este, de fapt, o mare frustrare pentru Occident căci, din cei 5 membri permanenți, singurii doi membri non-occidentali (China și Rusia) au drept de veto și blochează în mod constant rezoluțiile care vizează alte țări (Siria, Iran, Sudan și, cel mai recent, Rusia însăși).

Nu-i de mirare că din acest motiv s-au înmulțit vocile care cer construirea unei noi suprastructuri de guvernare globală, ce ar trebui să aibe la bază Alianța Nord-Atlantică. Un NATO global ar permite Vestului și țărilor aliniate în poziție de drepți să conducă în forță toate „afacerile” de pe mapamond.

Cu alte cuvinte, se urmărește o utilizare cât mai bine optimizată a puterii politice a Occidentului (azi în scădere) – și a vasalilor săi -, având drept unic scop preluarea controlului asupra resurselor altor țări.

Condiții dure de aderare la viitorul NATO global

Planul Americii, exprimat prin vuvuzeaua britanică, prevede ca accesul la securitatea și comerțul internațional să fie condiționat de pozițiile politice ale țărilor doritoare. Adică, pe înțelesul tuturor, dreptul unui stat de a se dezvolta și accesul la parteneriate economice internaționale nu mai reprezintă „un dat”, ci va trebui câștigat. Cei interesați să adere la viitorul NATO global vor fi obligați „să joace după reguli”.

Economic, americanii țintesc ca prin noua alianță pe care o pregătesc să pună monopol pe tot ce înseamnă transport maritim în apele internaționale. În acest caz, accesul rușilor și al chinezilor pe rutele actuale ar fi restrâns și îngrădit până în punctul în care nu ar mai putea efectua comerț.

„Aplicarea libertății de navigație”, despre care se tot vorbește în cancelariile din Vest, nu-i altceva decât o formă modernă de piraterie (vezi sechestrarea navei iraniene de către Grecia, la ordinul SUA, și care a dus la un răspuns similar din partea Teheranului).

Dezvoltarea regiunii Asia-Pacific, durerea de cap a Americii

Viitorul NATO global va însemna creșterea instabilități în regiunea Asia-Pacific, care de câteva decenii s-a bucurat de pace și prosperitate. Partea crucială a acestei creșteri a fost dezvoltarea economică a Chinei, tocmai de aceea SUA au și declanșat un război comercial masiv cu gigantul Asiei.

Ca să le blocheze dezvoltarea, americanii sunt hotărâți să-i conteste militar pe chinezi, forțându-i să cheltuiască miliarde pentru apărare. În același timp, observăm că regiunea Asia-Pacific a început să fie fragmentată pe cât mai multe linii geopolitice strategice.

Planificatorii Washingtonului sunt convinși că acest plan va duce inevitabil la decuplarea economică a Chinei, afectându-i negativ economia (orientată spre export) și dezvoltarea pe termen lung.

În concluzie, profitând de dorința a tot mai multe state de a reforma ONU, sforarii din America plănuiesc crearea unei alianțe militare pe model NATO la nivel global. Oricare ar fi denumirea viitoare, ar însemna un singur lucru și anume dezastru pentru securitatea lumii!