În timp ce Marea Britanie sărbătorește cea de-a 70-a aniversare a reginei Elisabeta, multe persoane din regat și din străinătate se întreabă cu privire la viitorul Commonwealth of Nations, un grup de 54 de state naționale alcătuit în mare parte din foste colonii britanice, pe care regina l-a susținut de-a lungul domniei sale. Care este scopul acestui club internațional al națiunilor și ce-i rezervă viitorul?

Cu rădăcinile în Imperiul Britanic, Commonwealth-ul în forma sa modernă a luat naștere în 1949, prin Declarația de la Londra, care a stabilit un precedent conform căruia statele membre sunt „libere și egale”.

Influența Marii Britanii în fostele colonii

Calitatea de membru nu era condiționată de recunoașterea monarhului britanic ca șef de stat. Regele George al VI-lea a fost primul șef al asociației politice, iar Elisabeta a II-a a preluat conducerea în 1952, după urcarea sa pe tron.

Bazate pe o cooperare liberă și voluntară, cele 54 de state membre reprezintă aproximativ un sfert din populația lumii, marea majoritate fiind foste colonii britanice. Aceste state membre împărtășesc valorile democrației și ale drepturilor omului și susțin, printre altele, tineretul și mediul înconjurător. Ele participă la reuniunea bianuală a șefilor de guvern din Commonwealth, prezidată de regină, și la Jocurile Commonwealthului, un eveniment sportiv internațional care are loc o dată la patru ani.

„Commonwealth-ul a fost creat ca un mijloc alternativ de a menține legăturile de prietenie voluntară și de interes reciproc între națiuni legate de limba engleză și, în cea mai mare parte, de relațiile cu Marea Britanie ca foste colonii”, a declarat Cindy McCreery, istoric și lector la Universitatea din Sydney, specializată în istoria familiei regale britanice, scrie France 24.

„Una dintre realizările sale majore este că a păstrat atât de multe state diverse – Canada, Marea Britanie, Australia, India, țările din Caraibe și fostele colonii din Africa”, a adăugat McCreery. „Commonwealth-ul este, de asemenea, remarcabil prin faptul că statele au plecat și s-au întors – cum ar fi Africa de Sud, care a plecat în timpul apartheidului și s-a întors de bunăvoie.

De-a lungul domniei sale, regina Elisabeta a jucat un rol crucial în apărarea Commonwealth-ului și în menținerea relevanței acestuia. „Commonwealth-ul a fost întotdeauna o prioritate pentru regină, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care încă mai supraviețuiește”, a declarat Craig Prescott, lector principal de drept constituțional britanic la Universitatea Bangor.

„Ea a vizitat țările din Commonwealth pe tot parcursul domniei sale până relativ recent – ultima sa călătorie în străinătate a fost în Malta în 2015 pentru reuniunea șefilor de guvern . Întotdeauna a reamintit oamenilor importanța Commonwealth-ului, în discursul său de Crăciun sau în mesajul său de Ziua Commonwealth-ului”.

„Regina Elizabeth a fost extrem de influentă. A fost foarte interesată de leadership la reuniunile șefilor de guvern din Commonwealth, încercând să rezolve diferențele dintre lideri și să-i facă pe oameni să simtă că este relevant pentru națiunea lor să rămână în Commonwealth”, a adăugat McCreery.

O relicvă colonială sau o platformă pentru statele mici?

În timp ce unele dintre cele mai bogate națiuni ale Commonwealth-ului, precum Australia, Noua Zeelandă și Canada, o păstrează pe regină ca șef de stat, membrii din Caraibe par dornici să se desprindă de ierarhia regală. Oficiali din cel puțin șase țări din Caraibe au indicat că intenționează să o înlăture pe monarh de sub suveranitatea lor după Barbados, care a devenit cea mai nouă republică din regiune la sfârșitul anului 2021.

Prințul William și Kate Middleton, ducele și ducesa de Cambridge, au vizitat Caraibe în luna martie, în ceea ce a fost considerat în general o încercare de a convinge țările să nu rupă legăturile cu monarhia. Vizita lor a fost întâmpinată cu proteste în Belize și Jamaica, unde oamenii au cerut scuze oficiale din partea familiei regale pentru înrobirea africanilor și au cerut despăgubiri.

Cu toate acestea, chiar dacă statele mici resping monarhia ca simbol al unui trecut colonial de care nu mai doresc să se atașeze, rămânerea în Commonwealth ar putea fi văzută ca o modalitate de a continua să culeagă unele beneficii sub coroana britanică.

„Când Barbados a devenit republică, nu a mai avut-o pe regină ca șef de stat, dar acest lucru nu a schimbat relația sa cu Commonwealth-ul. Nu vedem țări care părăsesc în masă Commonwealth-ul atunci când devin republici”, a spus McCreery.

„Pe cont propriu, micile state din Caraibe ar avea o pondere foarte mică în afacerile internaționale – astfel încât Commonwealth-ul este principalul vehicul pe care îl au pentru a obține o masă critică. Organizația oferă statelor mici posibilitatea de a se reuni și de a avea o influență mai mare asupra unor probleme precum schimbările climatice. Le oferă o platformă globală pentru a vorbi despre problemele care îi preocupă, pentru a găsi alți membri care împărtășesc experiențe similare și pentru a obține, eventual, ajutorul unor membri mai bogați, cum ar fi Australia, într-un spirit de prietenie”, a adăugat ea.

Ce viitor pentru Commonwealth?

În timp ce monarhul își sărbătorește jubileul de platină, mulți se întreabă cum va arăta viitorul Commonwealth-ului atunci când cel mai puternic campion al său va fi înlocuit de prințul Charles, care este în prezent moștenitorul tronului britanic.

Commonwealth-ul a fost criticat ca fiind ineficient, cu un palmares slab în ceea ce privește schimbările politice majore, iar mulți au sugerat că este posibil ca acesta să își fi urmat cursul din punct de vedere istoric.

„Cel mai mare obiectiv deschis al Commonwealth-ului este combaterea schimbărilor climatice, deoarece multe dintre țările organizației sunt susceptibile de a suferi foarte mult din cauza efectelor acestora. Organizația ar putea juca un rol important, de exemplu, pentru a ajuta țările să treacă de la emisii de carbon la emisii nete zero”, a declarat Prescott.

„Prințul Charles a manifestat întotdeauna un interes deosebit față de schimbările climatice, ceea ce ar putea să îl facă atractiv pentru membrii Commonwealth-ului. Dar acest lucru ar putea necesita o regândire a formei Commonwealth-ului – a resurselor și capacităților sale. A existat puțină voință politică pentru a o extinde. Ar fi putut fi la fel de bine înlocuit de alte organizații și alianțe internaționale, cum ar fi G20”, adaugă el.

„Pun pariu că Charles va fi mult mai intervenționist în probleme precum mediul și problemele de tineret”, a prezis McCreery. „Charles ar putea avea de fapt capacitatea de a face mai mult decât Elizabeth, deoarece are o experiență semnificativă de lucru cu organizațiile care fac campanii în aceste domenii”.

Pentru istoric, Commonwealth-ul are un viitor și un potențial care nu este neapărat legat de regină. Este un model viitor al Commonwealth-ului care ar putea să se accelereze.

Mulți membri ar putea deveni republici

În ultimele zile, au apărut speculații potrivit cărora Australia ar putea fi următoarea națiune din Commonwealth care să devină republică, după ce noul prim-ministru, Anthony Albanese, a numit un ministru adjunct pentru republică.

„Cred că mai mulți membri ai Commonwealth-ului vor deveni republici, dar acest lucru are mai mult de-a face cu relația lor constituțională cu Marea Britanie decât cu apartenența lor la organizație. Sunt sigur că multe state ar considera că este o organizație bună din care să facă parte, chiar dacă este doar o organizație de rezervă. Comunitatea are potențial, deși nu sunt sigur că îl va atinge”.

Pentru conservatorii britanici, un angajament mai mare cu Commonwealth ar putea ajuta Regatul Unit să realizeze strategia „Global Britain” a premierului Boris Johnson, care constă în reluarea legăturilor cu „prieteni vechi și aliați noi” într-o lume post-Brexit. Cu toate acestea, succesul acestui aspect al politicii externe a țării rămâne de văzut.