„National” incepe azi o serie de dezvaluiri despre afacerile murdare derulate de mafia libaneza in Romania, condusa de Hassan Awdi, sub obladuirea Guvernului Adrian Nastase.
La doua decenii de la evenimentele din decembrie ’89 continuam sa ne miram prosteste cum de a ajuns Romania sa fie dominata de coruptie. Raspunsul, in mod cert, este de natura sa irite autoritatile statului, pana la cel mai inalt nivel: cu acordul nemijlocit al mai marilor zilei, care guvernau in perioada in care s-au comis faptele!
Hassan Awdi, de cetatenie libaneza si americana, a sosit in Romania in 1992, dupa ce a urmarit, sustine el, un reportaj al postului CNN despre tara noastra. A venit sa faca afaceri, era investitor serios si cunostea foarte bine mersul lucrurilor in domeniu. Numai ca nu te poti apuca de treaba atat timp cat nu stapanesti perfect regulile jocului: ori esti deja asteptat, ori exista omul potrivit care sa-ti deschida usile pe unde mergi. Si nu mergi orbeste, ci numai la fix.
Sistemul trebuie uns bine
Iar Hassan Awdi stapanea la perfectie „tabla impartirii”, asa ca nu s-a impiedicat de vreun prag. Adica, a uns tot sistemul si nu a avut dificultati! A dat in toate partile, incepand cu agenti de la Politia rutiera, sefii lor mai mari si mai mici, si terminand cu inalti demnitari ai statului. Pe listele aflate in posesia noastra figureaza directori de banci, ofiteri superiori si generali din Ministerul Administratiei si Internelor, functionari superiori din Directia Generala a Vamilor, deputati impreuna cu familia, soferii si secretarele lor, sefi ai Directiei de Finante Publice, impartiti pe caprarii, oameni cu greutate si trepadusi pe la primariile de sectoare, un prefect al Capitalei, primari din Voluntari si Pipera, inca un director de Prefectura, directori din RATB, pompieri, Sefi ai Garzii Financiare Centrale si Bucuresti, inalti functionari ai Guvernului, ziaristi cu nume sonore si, ca bomboanele pe coliva, o armata de sefi de cabinete si consilieri la usile „strategice” din AVAS, cu nevestele si copiii lor cu tot. Buna parte dintre cei pomeniti aici fac acum pe lupii moralizatori pe la diverse posturi de televiziune si infiereaza cu sfanta manie proletara coruptia. Coruptia cui?
Meticulos, Hassan Awdi a notat tot, inclusiv categoria de „cadouri”, in raport de valoarea acestora. Parlitii, doar agende, misitii si nu foarte importantii, cadouri categoria D si C, importantii, B, iar greii-greilor numai marfa de categoria A. Probabil ca impricinatii vor reactiona disproportional cand le vom publica numele, dar apare o fireasca intrebare: avea vreun rost ca Awdi sa-i compromita tocmai pe cei care il puteau ajuta?
Ghidul utilizatorului de evaziune
Dupa o serie de afaceri mai mult sau mai putin la vedere, Hassan Awdi cumpara, in 2002, fostul IAPL (Intreprinderea de Alimentatie Publica Locala) Alunis, cu spatii in suprafata totala de aproape 6.500 mp. Totul la un pret scandalos de mic, putin peste 3 miliarde de lei, la vremnea respectiva. Un cadou generos al statului roman pentru libanezul Awdi, prin APAPS, cu Ovidiu Musetescu sef, mai ales ca in patrimoniul IAPL figureaza si un obiectiv istoric deosebit, respectiv Casa Bucur. Dupa cateva luni, Awdi mai cumpara si IAPL Panduri, cu numai 12,5 milarde lei, o alta pomana a statului roman catre libanez, mai ales ca printre spatiile existente si numara si actualul Mall „Liberty Center”. Oare, degeaba? Deci, trebuie retinut ca primul pas se numeste confundarea intentionata a averii statului cu propria mosie.
Intre timp, libanezul infiinteaza firma dupa firma, grupuri de firme conduse fratele sau, Mehdi Awdi, de rude si prieteni dar controlate numai de el, asa ca, la cumpararea Rodipet de catre o alta firma de-a lui, era „blindat” cu peste 70 de firme si incepe sarabanda ingineriilor financiare. Firmele lui imprumuta Rodipetul, cu banii astfel obtinuti se cumpara masini in leasing pe care le vinde tot Rodipetului, ca ulterior sa le vanda inca o data aceluiasi Rodipet. Banii se muta de la o firma la alta pana li se pierde urma, investitiile se fac numai in acte, conturile se muta la bancile emotionate de asemenea pleasca, firmele se fac ca presteaza servicii pentru Rodipet dar sunt platite regeste, apoi, colac peste pupaza, aceleasi firme emit facturi de penalizare pentru intarzieri la rambursarea imprumuturilor. Si tot asa, pana la falimentarea Rodipet, timp in care APAPS, rebotezat AVAS, alaturi de alte institutii, a stat cu mainile la piept si admirat natura de la geam.
In zilele urmatoare, reporterii „National” iti vor dezvalui pas cu pas „tunurile” de sute de milioane de euro puse la cale de filiera Awdi a mafiei libaneze din Romania.