*Potrivit specialistilor, in 2025 batrânii vor reprezenta 32% din populatia României*
Sistemul de pensii din România trece printr-o criza teribila, iar reforma guvernantilor actuali naste dispute aprinse. Un lucru despre care nu vorbeste nimeni si care se poate transforma intr-o catastrofa sociala este ce se va intâmpla cu cei care suporta pensiile actuale, generatia „Decreteilor” si care peste aproximativ 25 de ani vor deveni, la rândul lor, pensionari.
”Decreteii” sunt copiii nascuti incepând din vara lui 1967, când rata fertilitatii in România a explodat de la 1,9 la 3,7 copii/femeie, in urma politicii de interzicere a avorturilor. Dupa Decretul 770/1966, in perioada iulie-octombrie 1967, numarul nasterilor a fost de trei ori mai mare decât in perioada ianuarie-mai 1967. Curba s-a mentinut ascendenta cu un maxim in 1967-1968 si a scazut in urmatorii ani, pâna in 1972, la o rata a fertilitatii de 2,5 copii/femeie. Generatiile numeroase de decretei au supus – pâna in 1990 – natiunea la costuri suplimentare pentru crestere, educatie, asistenta medicala si formare profesionala, costuri care n-au fost recuperate ulterior de la mare parte dintre beneficiari.
Deschiderea granitelor dupa 1989 a insemnat si plecarea in Occident a multor vârfuri profesionale, deci pierderea valorii pe care ei ar fi redat-o societatii românesti. Cei ramasi in tara asigura, de 20 de ani, o supravietuire a economiei, in conditii de injumatatire a numarului total de locuri de munca, fata de 1990, si a cresterii exponentiale a numarului pensionarilor sau asistatilor social. Si decreteii sunt cei care sustin acum, in mare parte, acea impovaratoare cota de 1,3 pensionari la un angajat.
In conditiile in care sporul natural a fost negativ in ultimii 20 de ani si nimic nu ne indreptateste sa credem ca natalitatea se va redresa in acest secol, se pune asadar o legitima intrebare: câti români vor mai fi apti de munca peste 20 de ani, când le va veni si rândul decreteilor sa se pensioneze?
*Cum va fi peste 25 de ani:*
Una dintre problemele cu consecinte grave pe termen lung este slaba acoperire cu asigurari de pensie a populatiei de vârsta activa. In prezent, mai putin de jumatate din populatia activa este asigurata pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane cât numara populatia activa). Peste 25-35 de ani cei care lucreaza „la negru” sau nu lucreaza deloc (semnificativi ca numar) vor atinge vârsta de pensionare fara sa fie asigurati si vor impovara sistemul de asistenta sociala (solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social).
Pe termen mediu si lung raportul dintre pensionari si salariati se va mentine ridicat, structura populatiei României fiind una atipica, cu cohorte/generatii foarte numeroase la vârsta de 19-41 de ani (rezultat al politicilor pro-nataliste agresive din perioada Ceausescu) si foarte mici la vârstele de 0-18 ani (generatiile tranzitiei). Ca urmare, pe piata muncii vor intra in viitor generatii putin numeroase, iar numarul de salariati nu va putea creste foarte mult, chiar in eventualitatea unei cresteri economice. Numarul de pensionari, pe de alta parte, se va mentine constant un timp.
Dupa 2032 (când generatiile nascute dupa 1967 vor atinge 65 de ani) un val suplimentar de pensionari va intra din zona de contributori in zona de beneficiari afectând grav rata de dependenta pentru urmatorii 22 de ani. De-abia spre 2050 sistemul de pensii se va stabiliza pe componenta demografica, echilibrul lui depinzând atunci doar de componenta economica.
Ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din intreaga populatie in 2025 si de peste 45% in 2050 in situatia pastrarii vârstei medii reale de pensionare din prezent. Pentru a mentine o pondere acceptabila a pensionarilor in populatia totala, de aproximativ 30%, vârsta medie reala de pensionare ar trebui sa fie de 65 de ani, iar vârsta legala de aproximativ 70 de ani.
Andrei Ispas