Nici in Europa de dupa colt nu cred sa mai existe vreo tara in care marfurile confiscate sa fie scoase la vânzare de catre Stat. Se doneaza azilurilor de batrâni sau orfelinatelor. La noi, Statul este unicul contrabandist care nu investeste si nu risca. Bisnitarii se expun. Unii se imprumuta cu bani cu dobânda ca sa-i bage intr-o specula mica si pot ajunge la pârnaie. Statul ii prinde, ii pedepseste si isi pune comision la niste produse in care n-a investit nimic. Am vazut la televizie un bazar cu marfuri confiscate. Domnul patron numit Stat nu s-a obosit nici sa doteze maghernita cu tejghele si vitrine aspectuoase. Vindea, in sistem Alandala, blugi, conserve, parfumuri contrafacute. Si biscuiti turcesti gata sfarâmati, ca munca de urmarire e grea. Si macar de s-ar face ceva cu sumele adunate din japca legala. Dar banii se transforma in stimulente, prime de Craciun si al treispelea salariu pentru balabustele de ghiseu, pentru umflatele alea bugetofage cu inele din aur de 14, montate pe crenvurstii cu care mâzgalesc in limba chitantelor. Estimp, domnul Boc le arata cameramanilor ca stie si cu toporisca, nu numai cu coasa. Tot degeaba. Tocitele lui jucarii nu pot reteza falangele groase, lungi si bine infipte ale functionarului public român.