Nici in cele mai exuberante triburi realizarile conducatorilor si ale patronilor din fotbal nu ocupa mai mult spatiu mediatic decât nazbâtiile jucatorilor. La noi, hârtogarii si activistii fenomenului se intrec in CV-uri acrobatice si in declaratii jenibile. Vin cu exemple. „Baaa, când o sa ajungi si tu in Champions League, ca mine…” Sau „important e sa joc io bine, nu sa discut cu fraierii ca tine, ca te-am batut pe unde te-am prins!”. E greu de inteles cum e posibil sa joace bine un neispravit imbracat in costum. Probabil stopând mingea pe cravata. Palmares pot avea doar jucatorii si antrenorii, adica persoanele „implicate nemijlocit in desfasurarea” (va mai spune ceva expresia asta?) celor 90 de minute. Investitorii si managerii câstiga pozitie sociala, bani si atât. Dar acest „atât” e foarte incapator. Pâna la urma, vina o poarta presa, pentru ca acolo s-a scris, de zeci de ori, ca domnul Tica Danilescu – altfel un discret si bun organizator – are mai multe titluri de campion al României, obtinute cu Dinamo si Steaua, decât Dinu si Lacatus la un loc. Mai departe. Cei mai longevivi jucatori din fotbalul nostru de-abia, de-abia au reusit sa adune 400 si ceva de prezente in Divizia A. Cred ca Mihai Stoica are usor 700 si o sa bata mia intr-un picior. E mai tare si ca Fachirul din Peris. Cum, cine-i Fachirul din Peris? Ăla care a facut skandenberg, pe Sport.ro, cu Kamara. Meme, Meme, ai atâtea partide in Divizia A si in Champions League, dar n-ai dat si tu macar un gol! Acest amanunt nu ma impiedica sa-i propun domnului Olaianos, modelul meu in materie de cinste, sa scoata un DVD si cu tine.