Gata. A ramas stabilit cu domn’ doctor. Im fac bagajele si plec provizoriu din stabiliment pina s-or linisti apele. Ma duc frumos in garsoniera de linga Cismigiu si ma bag in afaceri. Deja am citeva idei. Idei inteligente (de criza) din care sa iasa un ban cinstit. De exemplu, pentru inceput ma voi orienta catre o afacere care nu va muri niciodata. Pompele funebre. Voi inventa cosciugele de carton si de hirtie la pret de carte si respectiv de ziar. Usoare, in culori inchise, desi nu vor fi prea solide, vor asigura discretia totala pe ultimul drum. Pentru excentrici, voi avea o oferta speciala pe care am numit-o „lucky day” pentru rudele care se bucura ca defunctul a parasit o viata plina de crize. Cosciugul, numai de carton, va fi pictat in culori vesele, optimiste si inmormintarea se va desfasura sub deviza „Se poate si mai rau”. In fine, cea de-a doua afacere va fi in domeniul alimentar. Desi imi va trebui un capital initial mai mare (pe care il voi procura din universul cuantic) afacerea se va invirti in jurul ideii de hrana virtuala si va consta din pachete tematice. De exemplu, pachetul „micul vesel”, va consta dintr-un mititel de plastic cu aroma de mic adevarat. In acelasi pachet vor fi si doua felii de piine adevarate care, ati ghicit, vor avea aroma de mic. Astfel, daca poftesti un mic si nu ai bani, cumperi pachetul inventat de mine, bagi micul in gura, te faci ca musti din el, apoi iei o imbucatura sanatoasa din piinea cu aroma de mici. Te saturi si, chiar daca nu ai mincat decit piine goala, senzatia de saturare cu mici e garantata. Si pachetele tematice, care pot fi folosite ani in sir, pot include orice: sarmalute, friptura de orice, garnituri samd. La ciorbe si la supe nu am inca o solutie de imitatie, da’ gasesc io. Bani sa iasa. Multumit de numarul mare de circumvolutiuni pe care-l am imi dau capul pe spate. Pe tavan, un ziar lipit deunazi de Napoleon titreaza cu litere de-o schioapa: „O cambodgiana poreclita «femeia junglei», care si-a petrecut 18 ani din viata in salbaticie, a fugit din nou in jungla, dupa eforturile esuate de a se adapta in societate”. Oare eu o sa rezist?
Pandan Bogturu