*Festivalul Comediei Românesti 2010*
“Identitati”
7 piese scurte de Dumitru Solomon
Teatrul “Maria Filotti”, Braila
Directia de scena: Victor Ioan Frunza
Decorul si costumele: Adriana Grand
Muzica: Tibor Cári
Distributia: Alin Florea, Monica Zugravu-Ivascu, Marcel Turcoianu, Silvia Tariq, Radu Micu
Celebrarea risului sanatos s-a deschis, anul acesta, pe o ploaie ostila. Asta nu i-a impiedicat pe bucuresteni sa se stringa, simbata seara, in fata Teatrului de Comedie, pentru a asista la primul spectacol din festival, sustinut de actorii Teatrului “Maria Filotti” din Braila, orchestrati de inepuizabilul Victor Ioan Frunza.
*Spiritul de turma moare ultimul*
Pentru ca prima piesa s-a jucat in curtea interioara a Comediei, toata lumea s-a inghesuit in gangul care ducea intr-acolo. Mot, in frunte, trei domni a cite 2 m inaltime fiecare. Evident, n-am vazut nimic, am auzit doar niste urlete dezarticulate. Inghesuiala haotica s-a mutat, apoi, in foaierul Salii Mari. Spectatorii, deja iritati, n-au inteles mare lucru din conversatia actorilor pe tema cumpararii unei case. S-au amuzat, in schimb, cind unul dintre personaje a azvirlit o minge care era cit pe-aici s-o loveasca in cap pe Ileana Lucaciu, selectionerul festivalului. De la parter, pe scarile inguste, am urmarit un cosciug, pina in foaierul balconului. Aici am vizionat niste domni si doamne care discutau despre pinacle si despre faptul ca unul dintre jucatori a trisat. N-am inteles exact cine si de ce a murit si nici nu mai conteaza. Ne-am tasat iar pe scari, in jos, si fiind intuneric, nu mi-am rupt gitul gratie scenografei Adriana Grand, care m-a luat de mina si m-a ajutat sa nimeresc treptele. De aici a inceput partea buna a spectacolului.
*Cum ajungi la Paris cu bilet de Peris*
Una dintre cele mai savuroase piese scurte ale lui Dumitru Solomon, de un umor mirobolant, a smuls primele risete entuziaste din partea publicului. Calatorul (Alin Florea) a vrut sa cumpere un bilet pentru trenul de Paris, dar casiera (Monica Zugravu-Ivascu) i-a vindut un bilet pentru Peris. Intre cei doi are loc un dialog absurd – dar absurdul a capatat statut de normalitate la noi. Intre timp, femeia de serviciu (Silvia Tariq) da cu mopul pe sub picioarele spectatorilor, avertizindu-i ca se fura. Dupa ce si-a epuizat toate argumentele, calatorul pune mina pe flex si distruge ghiseul din PFL. Spectatorii din primele rinduri tusesc din cauza norului de praf. Gata, ne mutam din nou. In Sala Studio, vedem “Superba, nevazuta camila”. De aici, buluc, intr-o bezna compacta, spre foaierul Salii Mari. Orbecaind, oamenii isi gasesc, in sfirsit, locul. O femeie vorbeste cu sotul ei, aflat dincolo de usa inchisa, reprosindu-i tot felul de lucruri. Cind usa se deschide, il vedem pe sot, spinzurat. Pe aceeasi usa intram orbecaind, in Sala Mare. Bezna miroase a lacramioare. Intuneric si pe scena. Domnul X (Alin Florea), Domnul Y (Marcel Turcoianu) si Domnul Z (Radu Micu) se afla intr-o pivnita cuprinsa de potop, din cauza unei tevi sparte. Cei trei actori interpreteaza excelent dialogul in care logica apare doar accidental. Ca in viata. Mesajele adresate publicului prin intermediul a doua mici ecrane sint pline de haz. Inca rizind, bijbiim spre iesire. Noroc cu domnul Vladimir Gaitan care, aflat la usa, imi intinde mina si ma scoate la lumina. A fost un spectacol interesant, care s-a terminat abrupt: actorii n-au mai iesit la aplauze. Nici
n-aveau cum, erau uzi fleasca. In ton cu ploaia de afara.
Gabriela Hurezean