Vechii egipteni erau ingroziti de vamile prin care sufletul lor trebuia sa treaca spre Lumea de Dincolo. Aparuta la sfirsitul dinastiei a XVII-a , ,,Cartea Mortilor” este o culegere de formule magice foarte vechi, care ajutau sufletul decedatului sa infrunte primejdiile si care purtau initial numele de ,,Calea pentru iesirea la Lumina”. Cele mai multe dintre texte aveau ca tema nici mai mult, nici mai putin decit cartografierea Lumii de Dincolo, continind descrieri detaliate ale locurilor pe unde va trece sufletul, fiecare cu obstacolele sale, pentru a iesi la Lumina Vesnica. Pe Tarimul Mortilor ramineau doar cei care, in viata, pacatuisera si nu cerusera iertare, facusera rau si nu incercasera sa-l indrepte. A aparut ideea mituirii barcagiului care ducea sufletul si vrajirii barcii. Pentru aceste noi formule, „Calea pentru iesirea la Lumina” a devenit “Cartea Mortilor”. Au fost gasite mumii care nu aveau mai mult de doua “formule” de trecere, iar altele, aveau cu zecile, semn de „mituire” a vamesilor Infernului.
,,Cartea celor doua cai” a aparut la sfirsitul dinastiei a XVIII-a (1539 i.C – 1239 i.C), pornind tot de la periplul barcii solare de-a lungul imparatiei mortilor, dar complicata cu tot felul de ritualuri. Descoperite in mormintele regilor din Teba, toate aceste ghiduri, la inceput secrete, destinate in exclusivitate faraonului si familiei sale, sint opera unor teologi dispusi sa ajute sufletele incarcate sa ocoleasca obstacolele . ,,Cartea portilor” , ,,Cartea pestilor”, ,,Cartea zilei si a noptii”, ,,Cartea despre ceea ce se afla in Lumea de Apoi” contin formule de “pacalire” a strajilor Tarimului de Dincolo, pentru ca sufletul sa poata evada spre Viata Vesnica. Aceasta era cea de-a doua “cale”!