Discutam adesea despre puterea gindurilor de a ne crea realitatea sau de a atrage catre noi acele persoane sau evenimente de viata ce ne garnisesc experientele si ne fac fericiti sau nefericiti. Vorbim despre sentimente puternice, agreabile sau dezagreabile, ce pun stapinire pe noi si ne determina comportamentul, atitudinile, deciziile si alegerile de viata. Si, daca gindurile, sentimentele si emotiile atrag experientele din viata de zi cu zi, ce anume determina aceste ginduri, emotii si sentimente? Sa fie numai relatiile cu oamenii din jur acelea ce ne stapinesc, ne inconjoara precum sirma ghimpata si ne tin intr-un soi de inchisoare cu iz de libertate in propria noastra experienta? Sa fie evenimentele si problemele sau frumusetile vietii factori determinanti pentru gindurile, sentimentele si emotiile noastre? Si daca nu-i asa, daca “lumea interioara” devine factor de atractie pentru lumea exterioara, atunci care-i cauza lumii noastre interioare? Daca iubim dintr-o data “ceva”, fara sa stim ce anume iubim sau pe cine iubim, cum se face ca simtim o asemenea iubire? Si daca o inefabila stare de tristete ne cotrobaie prin suflet si ne sfisie prin apatia ei sau printr-un sentiment de lipsa de speranta, de unde ar putea veni? Si daca ne cuprinde o senzatie inexplicabila de furie sau una de ingaduinta si iertare, in absenta oricarui stimul exterior, cum de s-a nascut in noi senzatia? Desigur, fiinta umana, impreuna cu intreaga ei lume interioara, poate fi comparata cu Pamintul ce se roteste si merge, in acelasi timp, in spatiu. O multitudine de legi precise ii guverneaza si-i influenteaza stabilitatea sau instabilitatea, starea de bine sau starea de rau. Cum zeci, sute si mii de factori, aparent marunti, nu ramin fara efecte asupra lui. Omul – ca si Pamintul – vietuieste intr-un context; orice se schimba in context, schimba ceva in Om. Orice se schimba in Om sfirseste prin a shimba ceva in context. In consecinta, dincolo de legile ce garanteaza functionarea masinariei umane, in sensul ei de corp fizic, minte, suflet, spirit, amanuntele ce apar in context influenteaza Omul. Lumea noastra interioara reactioneaza la substantele pe care le aducem in corpul fizic, deopotriva prin alimentatie, prin exercitiu fizic sau lipsa lui, prin cantitatea si calitatea aerului necesar respiratiei, medicamente, apa, ca si prin lumina, caldura, umiditate, frig, ceata, ploaie. Ceea ce mincam ne poate intrista sau ne poate face mai fericiti. Lumea interioara a omului poate fi schimbata intr-o secunda numai pentru ca mincam prea multa sau prea putina ciocolata. Pentru ca bem prea multa sau prea putina apa. Pentru ca ne miscam prea putin sau prea mult. O invazie de tristete dupa o masa copioasa trebuie sa ne inspire intrebarea: Ce anume, din ceea ce am mincat, mi-a creat aceasta stare? Ce-am mincat daca sint nervos dupa masa? Ce-am consumat daca ma simt obosit? Aceasta pentru ca gindurile triste, furioase, nefericirea, suferinta launtrica pot veni dintr-un abuz alimentar sau o insuficienta, de care nu mai sintem constienti. Asadar, “gindesti dupa cum si ce maninci” ar putea fi o realitate asupra careia trebuie sa ne oprim cu intreaga responsabilitate!