Cind vorbesc despre fanii stelisti si dinamovisti, rapidistii au o vorba. Le zic „suporteri de cupe si flori”. Dintre toate galeriile, cea a Rapidului imi place cel mai mult. Giulestenii au, intr-adevar, dreptate cind spun ca fanii stelisti si dinamovisti sint de cupe si flori. Dar e normal sa fie asa, mai ales in ceea ce-i priveste pe milioanele de pusti care tin cu Steaua din ’86 incoace. Un copil vrea sa se identifice cu invingatorii, nu cu unii care cinta de inima zapacita pentru o echipa care a stat sase ani la rind in B. La partida Dinamo-Graz, eu am fost ziarist de cupe si flori. Cit timp au condus austriecii, m-am chiombit la tocsourile in care s-a comentat traficul de palavre dintre Basescu si Geoana. Dupa ce s-a facut 2-1 pentru noi (cum l-am bagat pe „noi” cind mi-a convenit!), am ramas pe meciul lui Dinamo. Ba am facut si pe ultrasul prin casa. Dintre toate mirtoagele care ne-au reprezentat in UEFA, Dinamo e singura care mai are o sansa de calificare. Subtirica, subtirica, dar tot sansa se cheama! Si pentru asta ar trebui sa-i multumeasca si lui Ţalnar. Ar fi pentru prima data. De obicei, el e folosit ca roaba si inlocuit fara menajamente cu arhitecti de chirpici precum Rednic, Andone, Bonetti. Daca vreti sa se aleaga ceva de Dinamo, dati-i pace lui Ţalnar! Cu Dinu linga el, dar fara ideile geniale si fara sfaturile competente ale actionarilor, Ţalnar va reusi.