Gratie puterii „legii atractiei”, tot ce ne apare in cale, tot ce ne inconjoara (chiar si articolul acesta), fie placut sau neplacut, cu iubire sau cu suferinta, cu incredere ori cu indoiala, nu este o intimplare! Energiile intregului Univers – oricit ni s-ar parea de rele, oricit le-am
respinge si le-am devaloriza – se afla in slujba „constiintei”, a constientei si – am zice ca in primul rind – in slujba lui Dumnezeu. Inconstient, toate fiintele servesc intregul, caci toate reflecta ceva ce ne aduce pe fiecare in fata propriei constiinte. Cu adevarat, „nimic nu ramine ascuns”, „si firele de par de pe cap ne sint numarate”, cum ne-a spus Isus. Constiinta inregistreaza chiar si minciunile noastre, le transmite apoi mintii, noi le credem adevarate si, mai mult, le proiectam asupra lumii inconjuratoare! Pentru ca nu sintem, inca, destul de constienti de puterea legilor Universului, inca nu intelegem ca nimic din ce vedem n-ar putea fi vazut fara ca mintea cuiva sa fi vazut mai intii, iar constiinta sa fi inregistrat. Acest proces interior genereaza atractia oamenilor, a lucrurilor, a situatiilor si a problemelor pe care le vedem reale in viata de zi cu zi. Dincolo de faptul ca adesea viata ne determina sa vedem corect ceea ce vedem – adica, este criza, vedem criza; este suferinta, vedem suferinta; este iubire, vedem iubire (si bine-ar fi sa putem vedea intr-o zi numai iubire!) – a continua sa vedem lucrurile „asa cum sint” este un mod de a ne scufunda in probleme. Aceasta-i celebra „gindire a realistilor” si atit. Pentru ca vedem ceea ce mintea vazuse, deja, in trecut, iar felul in care gindim si vedem acum adauga energie de criza ori de suferinta, iar pretul acestui adagio este criza mai adinca si suferinta mai grea. Schimbarea „ATITUDINII” noastre in fata oricarei probleme de viata genereaza o schimbare la nivel cauzal, adica in propria minte, apoi trimite catre constiinta noua atitudine, pentru ca – mai devreme sau mai tirziu – lumea s-o reflecte, iar mintea noastra sa se trezeasca primenita, curata si mai placuta. Fara aceasta schimbare intirziem intr-o asteptare sterila, care ne cere prin propria disperare, deruta si neintelegere a legilor vietii sa se schimbe altii pentru ca noi sa fim fericiti. Si ne ducem atunci intr-un soi de cursa de soareci, fie si pentru simplul fapt ca ceilalti vor fi „atrasi” in cimpul nostru pentru a ne reflecta nebuloasa interioara. Gratie legilor Universului, vor veni spre noi oameni de incredere de indata ce vom avea incredere in oameni. Vor veni spre noi oameni care ne iubesc de indata ce mintea si constiinta ni se
umplu cu iubire pentru oameni. Va veni binele, daca-l avem in ginduri si va veni frumusetea, daca o vedem cu intreaga noastra fiinta. Va veni adevarul cind vom crede ca exista cu adevarat. Aveti incredere in existenta si-n legile sale, caci ele sint drepte asa cum nu ne putem imagina. Orice indreptam in minte, orice putem vedea putin mai bine decit ieri, putin mai frumos, putin mai curat, cu mai multa incredere si speranta va aparea intr-o zi din viata pentru a ne spune: „Sint aici pentru ca te-ai gindit la mine. Tu ai gindit ca exist si de aceea eu, care iubesc, am venit sa reflect gindirea ta”!