Ca Pentagonul se pregateste sa bombardeze instalatiile nucleare iraniene, se stie demult. Ca „monarhiile petroliere” din Golf se tem atit de tare de suprematia militara a Iranului incit doresc acest lucru, s-a aflat in ultimele luni. S-a mai aflat ca ar prefera ca SUA sa bombardeze Iranul si nu Israelul, pentru ca, din considerente politice, un atac israelian asupra unei tari musulmane trebuie condamnat – macar „de ochii lumii” – si nu poate fi sprijinit. Ce se stie mai putin este ca Pentagonul a redactat un raport de 93 de pagini avind ca subiect nu numai necesitatea unui asemenea atac asupra instalatiilor nucleare iraniene, ci si „reprogramarea” acestuia. Si pentru ca reprogramarea sa poata fie pusa in practica, Departamentul Apararii are si o „lista de cereri”, care cuprinde vreo doua sute de puncte. Toate cu mentiunea „foarte necesar”. Ca urmare a acestui raport, firma McDonell-Douglass (unul dintre principalii contractori ai fortelor armate americane) s-a ales cu un contract in valoare de 51,9 milioane de dolari pentru dezvoltarea bombelor anti-bunker si adaptarea bombardierelor strategice B-2 astfel incit aceste aparate de zbor sa poata fi echipate cu astfel de bombe. In Irak (unde de bine, de rau, situatia se afla, totusi, sub control), bombele anti-bunker sint inutile. La fel si in Afganistan. Singura „tinta” pentru care ar fi nevoie de bombe anti-bunker ramine Iranul.