Cind seful stranuta, un subaltern bun inghite repede un paracetamol contra gripei. Nu doar bun, ci de-a dreptul perfect ca subaltern, Emil Boc prinde din zbor parerile boss-ului de la Cotroceni si le propavaduieste la rindul sau catre popor, de la inaltimea de mic-mare premier al Guvernului nostru injumatatit peste noapte. “Acum avem internetul, ceea ce trebuie sa-i invatam pe elevi este sa dobindeasca competente” – a grait premierul, imbracat in halatul de ministru interimar al educatiei, ca un ecou fidel al intelepciunii basesciene. “Dascalul trebuie sa formeze la copii competente nu nevoia de a memora”, “Despre papadie si salata orice copil, daca intra pe Google, afla cum e cu papadia si salata. Daca vrea sa stie despre istoria antica, Herodot, intra pe Google”, declara, anterior, Traian Basescu, unica sursa de inspiratie a premierului Boc. Dupa cum se vede, premierul nu a stat prea mult pe ginduri (ba chiar deloc putem spune) si a inceput sa repete ca un papagal teza de exceptionala valoare educationala lansata de patronul sau politic si spiritual. Ca patronul cu pricina a demonstrat ca nici consultarea google-lui nu este intodeauna o chestiune simpla – vezi cazul referitor la Neagoe Basarab – iar Boc e evident ca nu are nicio legatura cu domeniul pe care s-a angajat sa-l pastoreasca in timpul liber, Educatia, aproape ca nici nu mai conteaza. In România, lipsa competentelor – nu a elevilor, ci a demnitarilor care cu onor ne conduc – este deja arhicunoscuta. Si, in fond, chiar daca s-ar porni de la premisa ca Basescu ar fi genial si tot ce spune poate fi litera de lege, a te transforma intr-un simplu ecou al cuiva, fie el si seful statului, nu este decit o postura penibila pe care Emil Boc si-o asuma, ignorind ridicolul etichetei de “trompeta prezidentiala”.