Potrivit teoriei sustinute de geofizicieni contemporani, ziua a scazut, din 1980 incoace, cu opt ore.
Teoria are la baza modificarea valorii ”Rezonantei Shumann” – considerata de geofizicieni a fi ”adevarata bataie a inimii planetei noastre”. Rezonanta Shumann a avut o valoare constanta de 7,8 Hz timp de multe mii de ani, dar din 1980 s-a constatat o accelerare rapida si astfel s-a ajuns ca astazi valoarea sa fie de 12 Hz. Consecinta: cele 24 de ore actuale ale unei zile corespund cu doar 16 ore ”reale, in termenii timpului terestru”. ”Timpul este comprimat ca un balon pe care, daca este umflat si scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari si largi dar daca se dezumfla scrisul se strange. Asa este si timpul sau spatiul nostru 3D, care se poate masura in aceasta rezonanta energetica Schumann” – este una dintre explicatiile plastice destinate profanilor. Partizanii teoriei sustin si ca valoarea Rezonantei Shumann va creste (si tot intr-un mod accelerat) pana se va apropia de ”punctul zero” – respectiv pana la valoarea care corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului, fenomen care a mai avut loc in trecutul Terrei. Din acest punct, imaginatia preia initiativa si trece intr-o zona care excede datele geofizice. Respectiv se vorbeste despre consecinte precum trecerea planetei cu locuitori cu tot ”in alta dimensiune” si ”elevarea constiintei umane”. In plus, s-au facut analogii cu texte stravechi care ar descrie astfel de transformari radicale petrecute in ere de mult uitate, capitol in care s-a constatat ca si in Biblie se spune ca ”timpul se va scurta si viata omului se va scurta in vremurile din urma”.