In urma cu 29 de ani, premierul Viorica Dancila a infiat un copil. Foarte frumos. Acum, insa, o publicatie al carei nume nu are nici cea mai mica legatura cu continutul ei, descopera povestea. Foarte bine. Rolul jurnalistului este sa sape si sa afle lucruri pe care sa le publice, daca sunt de interes majoritar. Repet, numai daca sunt de interes majoritar. Este una dintre regulile elementare din presa. Daca nu o poti respecta nu se supara nimeni, dar atunci trebuie sa incerci alta meserie si sa lasi deoparte jurnalismul.
Ca Viorica Dancila a infiat un baietel in ianuarie 1990 nu este ceva iesit din comun. Sute si mii de femei au facut la fel si, cunoscand bine despre ce e vorba, o apreciaza pentru sansa acordata unui copil. Alte sute de familii probabil ca fac acelasi lucru acum. Sunt gesturi simple, normale, care nu exced cadrul natural al firii oamenilor.
Dramatism de toata jena
Daca s-ar fi rezumat la atat, cred ca stirea infierii s-ar fi strecurat repede spre uitare. Nu ar fi reusit sa vanda, cum se spune in presa. Insa e cu totul altceva cand incepi sa torni condimente, ca sa atragi atentia si sa impui subiectul. Subliniez, ca sa fiu bine inteles inca de la inceput. Pentru mine, infierea lui Victor de catre Viorica Dancila nu este subiect de presa. Si banuiesc ca nu sunt singurul care gandeste asa. Pentru mine este doar un capitol fara egal din viata unei familii, a unei femei, indiferent cum se numeste si ce ocupatie are. Este un moment de maxima intimitate, la care trebuie sa reflectezi bine inainte de a scrie prima litera pe hartie. Nu dai buzna in viata cuiva recurgand la artificii ieftine, calcand greu pe pedala emotiilor si construind un dramatism de toata jena, la care nici provincialii nu cred ca mai casca gura.
Ce presa e asta?
Primul condiment. Infierea lui Victor Dancila nu pare a fi chiar curata din punct de vedere legal, pentru ca i s-a facut certificatul de nastere direct pe noul nume. Asta sustine mama naturala. Asta sustine si consemneaza si autoarea articolului, al carei nume refuz sa il pomenesc. O simpla verificare la institutiile abilitate, dupa cum declara Viorica Dancila intr-un interviu, ar fi lamurit care este adevarul. Premierul a declarat in fata unei tari intregi ca fiul ei a avut initial un certificat de nastere, iar apoi, la infiere, i s-a completat un altul nou, numele si prenumele fiind modificate conform solicitarii parintilor. Explicatiile autoarei pe tema sunt cetoase, nu conving, ca intr-un final sa recunoasca faptul ca a dat drumul articolului asa cum era, urmand sa mai faca niste verificari. O fi si asta un fel de presa, nu stiu ce sa zic, dar profesorii pe care i-am avut, oameni grei din jurnalism, nu mi-au vorbit niciodata despre ea.
Invaluirea prin imagini
Al doilea condiment. Dramatismul ieftin si scarbos. Probabil ca autoarea o fi simtit ca, in lipsa mizei, articolul ei o ia la vale. Si atunci l-a impanat cu secvente la care naivii sa verse lacrimi. Mama biologica nu o duce bine. N-a dus-o niciodata. Ceilalti sapte frati si surori au trait in saracie. Tatal biologic nu si-a cunoscut fiul, a murit de cancer la trei luni de la nasterea lui. Aceeasi mama nu are pensie, a lucrat doar ca zilier pe unde s-a nimerit. A carat lemne cu spinarea, a sapat, totul pe cateva firfirici. Mancarea de baza in casa a fost mamaliga cu untura, pe cand Victor Dancila a huzurit in comparatie cu ei. Statea la bloc, avea caldura, baie, mancare buna, avea haine si ghete. A mers la liceu, a terminat si o facultate, iar acum are un serviciu bun. Este foarte ciudat cum de autoarea nu a sesizat, de la bun inceput, ca dincolo de sentimentele firesti ale Viorica Dancila ca viitoare mama, inclusiv pentru asta l-a infiat pe Victor. Ca sa nu duca aceeasi viata ca fratii lui. A vrut si i-a stat in putinta sa il ajute, asta a facut.
Premierul e de vina
Al treilea condiment. Insinuarea. Nu numai in articol, dar si in explicatiile care au urmat, caci a iesit un mare tambalau dupa publicare, fatuca scriitoare la ziar s-a folosit de propriile descrieri ca sa creeze atmosfera favorabila ei si neprielnica Vioricai Dancila. Copiii de la tara sunt saraci. Oamenii din Teleorman sunt saraci. Aluzia e aruncata. Cine sa fie de vina daca nu Viorica Dancila cu tot cu guvernul ei? De ce pentru fiul ei s-a putut si pentru ceilalti copii saraci din Romania si din Teleorman nu se poate? Si ce sa faca Viorica Dancila, intreb eu? Sa infieze tot judetul? Apoi, alte secvente lacrimoase cu fratii si surorile lui Victor, care ar fi vrut sa-l vada, sa vorbeasca si ei cu el. Dar el, nu si nu, a refuzat in permanenta. Te cam indeamna sa crezi ca asa a fost educat, sa fie egoist si nepasator, caci nu te opreste nimeni sa crezi asta. Ca intre Viorica Dancila si mama biologica a existat o intelegere clara, ca nu vrea ca intre cele doua familii sa existe o intersectare in viitor, e limpede ca autoarei i-a scapat. Cu indulgenta zic asta.
Nu-ti da voie Tolontan?
Talentata de la gazeta isi da in cap cu propriile motivatii si afirmatii. Zic talentata pentru ca ai nevoie de talent sa nu spui nimic. Viorica Dancila este demnitar, este persoana publica, deci viata ei poate fi monitorizata. Romanii trebuie sa stie cine ii conduce, ce face si ce-a facut. Este de mare interes. National? Si eu care credeam ca la capitolul asta se inscriu nebunia cursului euro, preturile crescande, atacurile tot mai obraznice de la Cotroceni, curatarea justitiei de gunoaie sau foamea de putere a politicienilor. Ce naiv eram. Dar asta nu ma impiedica sa-ti spun, autoareo: bati campii! Ce-ai scris tu este doar o mizerie poreclita interes national. De ce n-ai scrie, de exemplu, ca patronul trustului la care lucrezi, prin 2002 si 2004, era amestecat in niste acuzatii despre 23 de adoptii preferentiale, cu destinatia Elvetia? Sau nu-ti da voie Tolontan?