Dupa ce si-au lipit iubirea pe garduri, ca la campanie electorala, coana Adelina si musiu Varciu au dat cu oistea-n fericirea de pripas. Hai ca s-a gatat piesa, iesirea prin Sarindar! Pupaciuni ostentative, declaratii dulcege si zemoase precum o piersica expirata, amor jurat pe inima, pe suflet si pe ce au avut mai la indemana.
Nu stiu la ce i-au ajutat toate astea, dar acum inteleg si de ce prostii pierd alegerile. Degeaba se promit acadele si kiwi, prostimea targurilor nu sare de cartofi prajiti si varza cu slanina. Geaba i-a zis Adelina ca este din nou sotul ei, ca vrea sa faca un copil cu el, caci lui, cetatean cu mandrie si gelozie atroce, feroce si vorace nu i-au iesit din minte barbatii pe care ea i-a tivit in pauza conjugala. Oficial, doar trei. Doar asa, pentru intretinere, numai ea stie. Si ce era sa faca, sa-l astepte pe el sa o bata la un scor de maidan? Intre timp, si musiu a dat cu amorul in stanga si-n dreapta, ca nu era sa stea pe tusa, dar are pretentii. Cum Adelina nu-si va repara fecioria de dragul lui, si ma surprind chiar neplacut ca parca ii iau apararea, lui nu ii mai ramane decat sa-si caute alinarea geloziei pe la vreo manastire. Acolo, doamnele Adelina sunt fecioare. Uneori si mai des.
Piti-analist