Drumul european al Romaniei e ca o panta de munte plina de gropi, obstacole, curbe periculoase si linie dubla continua. Nu avem voie sa depasim, nici sa stationam pe dreapta. UE interzice categoric manevrele ce pot pune in pericol siguranta (financiara?) celorlalti participanti la trafic, nu care cumva sa indraznim a depasi economic, social sau de orice alt fel Bulgaria, Ungaria, Cehia etc! Trebuie doar sa urcam cu a doua …si asa facem de 11 ani incoace. A trecut mai bine de un deceniu de cand cautam bunastarea promisa, dar numai adulmecam bucatele, nu ne este permis a ne infrupta din ele.
Ce-i mai grav e ca la fel vor sta lucrurile si din ianuarie 2019 incolo, cand Romania va prelua presedintia Consiliului. Vai, ce realizare mareata pentru voi, ne zice Bruxellesul. Bullshit, cum ar spune Dan Mihalache. Apropo de acest ambasador plenipotentiar in facut nimic, l-a anuntat si pe el careva ca Romania se afla intr-un moment critic al existentei sale europene si ca azi, mai mult ca niciodata, toate eforturile, mai cu seama cele diplomatice!, trebuie indreptate in directia refacerii imaginii tarii?
Stim ca domnul ambasador Mihalache se urneste greu spre deloc si uraste sa fie trezit din hibernarea autoimpusa, insa, totusi, parca din Anglia vin si ne apara alte voci, nu cele la care ne-am fi asteptat s-o faca.
Presedintia CE, o viza de flotant pe sase luni
In realitate, presedintia Consiliului European e ca o viza de flotant pe sase luni, interval in care ai nostri se vor aseza ceva mai in fata. De la 1 iulie, o sa eliberam catedra rezervata profesorilor si ne intoarcem in banca, pe randurile din spate, pititi dupa vreun coleg mai destept, mai curajos, mai bine pregatit.
James Mirrlees, un Sir in patria Brexitului
Numele lui James Mirrlees nu spune mai nimic unei Romanii care se inchina la Bot si Dide. Pentru britanicii, este un Sir, a fost innobilat de Regina Elisabeta a II-a, iar cercetarile si opiniile i-au adus un binemeritat Premiu Nobel pentru Economie (1996). Fost profesor la Oxford si Cambridge, James Mirrlees si-a castigat dreptul de a oferi solutii la problemele de azi ale societatii. Cu cinci ani in urma, mai exact pe final de mai 2013, scotianul le-a explicat romanilor cum sta treaba cu UE si „binele” pe care ni l-ar pregati Bruxellesul. Integrarea nu inseamna lapte si miere, a cautat sa spuna Mirrlees, insa interviul acordat de el n-a starnit prea multe valuri intr-o Romanie care la vremea aceea era cuprinsa de febra arestarilor si a spectacolului ieftin dat de circarii DNA. Pe atunci, trebuiau sa cada capete. E drept ca in locul lor au rasarit alte capete, dar astea erau cele care trebuiau sa creasca. Romanilor nu le-a pasat catusi de putin de avertismentul unui doctor in economie. Iata ce spunea James Mirrlees in 2013: „Te poti gandi cum sa schimbi lucrurile, dar e greu sa oferi un sfat, mai cu seama ca voi romanii sunteti intr-o incurcatura destul de serioasa. Raspunsul radical ar fi iesirea din UE! Da, cred cu tarie ca asta este solutia care ar reduce socul. In prezent, Romania nu poate face nimic pentru ca toate rezervele de bani sunt controlate de alte banci (n.n. – de banci cu capital strain). Or, ca sa poti face lucruri precum construirea unor sosele, spre exemplu, ai nevoie de bani, nimic nu se face fara bani. Asa ca iesirea din UE ar fi varianta cea mai buna de ajustare a costului fortei de munca (…) In felul acesta, ati fi capabili sa va extindeti si sa cresteti in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca. Radacinile voastre sunt clatinate, iar acestea nu se pot repara. Germania impune niste conditii care reflecta dorinta de reducere a cheltuielilor fiscale si de reducere cat mai mult posibil a sanselor de default, fara ca nemtilor sa le pese de alte probleme, precum somajul. Or, in prezent, oamenii nu vad cu ochi buni rezultatele si realizeaza ca acum este mai rau decat era inainte. Ceva trebuie facut!”. Pe de alta parte, tabara pro-europeana prezinta un scenariu sumbru pentru cazul Roexitului. Tara ar intra in colaps economic si financiar, somajul ar exploda, iar rata infractionalitatii s-ar situa la cele mai ridicate cote. Asa sa fie, oare? Si-ar strange bagajele multinationalele hulpave beneficiare ale unui sistem fiscal atat de „personalizat”, ca sa nu spunem direct „cu dedicatie”?! Greu de crezut…