Reînscrierea lui Mihai Tudose în tabăra social-democraților este capul de afiș al începutului de an. Nici dacă Viorica Dăncilă ar fi câștigat prezidențialele nu cred că PSD s-ar fi înfiorat de plăcere așa cum a făcut-o la aflarea veștii că domnul acela cu fața călcată parcă de tractor a revenit la matcă. Să te bucuri că circarul stagiar la șefia guvernului s-a întors în partidul pe care, la plecare, l-a făcut albie de porci? Interesant! Dar și mai interesant este de știut din ce fel de oameni este construit eșalonul responsabil cu laudele și pupăturile în pardonul fostului premier. Să se fi uitat limbajul frust cu care acesta deschidea ședințele de guvern, atât cât le era permis ziariștilor să vadă? Să se fi trecut cu vederea contrele și disputele, uneori neortodoxe, cu cei care nu-i agreau deciziile?
Dincolo de toate acestea, este surprinzător cum de cei care ar mai avea un cuvânt de spus, acum tac mâlc. Când Liviu Dragnea a dat în vileag mecanismul prin care Mihai Tudose a ajuns prim-ministru, mai toți s-au arătat oripilați. Sau poate doar au mimat. De data aceasta, însă, se ascund în spatele unei muțenii desăvârșite. „Taci și-nghite” să fie celebra disciplină de partid care-i ține uniți și pe care o clamează în fața camerelor de luat vederi, ori de câte ori au ocazia?
S-a rupt lanțul de iubire
Așadar, Mihai Tudose s-a întors la matcă. Cu acte în regulă, cu cerere aprobată și cu recomandare. Bine măcar că recomandarea nu a venit de la aceiași oameni care i-au spus și lui Iohannis că de unul ca Tudose are nevoie România. Sau poate e prea devreme să aflăm că sunt tot ăia? Bună alegere, altminteri, din moment ce, pe unde a trecut, Mihai Tudose a iscat scandaluri. Cât timp a fost premier, nu cred că a fost ministru care să nu fi avut cu el discuții destul de încinse. La plecarea din partid, meciuri cu Dragnea, pe care mustața zbârlită îl dădea de gol că dialogul avut cu el nu prea a conținut cuvinte rupte din manierele elegante. Ajuns în Pro România, fostul prim-ministru și-a continuat opera de destabilizare a PSD. Nu știu câți oameni a reușit să care după el și nici nu cred că interesează pe cineva în mod deosebit, dar coabitarea cu Victor Ponta s-a încheiat destul de repede. Și chiar zgomotos.
Interesul poartă fesul
„Mihai Tudose este binevenit în echipa Pro Romania. Experiența lui politică și guvernamentală reprezintă un mare câștig pentru proiectul nostru prin care vrem să oferim o adevărată alternativă social- democrată și profesionistă la ceea ce avem azi in Romania!“, spunea Victor Ponta la primirea lui Tudose în partidul pe care îl conduce. Alternativa asta, însă, și-a arătat fața foarte repede. Și când se vorbește despre așa ceva nu se face referire la cei care au început să sară gardul altor partide, ci la gestul lui Mihai Tudose de a vota susținerea lui Ludovic Orban în fruntea noului guvern format. Ponta susține că a avut discuții cu el, să nu-l voteze pe Orban, dar Tudose, ca un adevărat băiat de cartier, i-a replicat că lui nu-i impune nimeni pe cine să voteze. Mai mult, Ponta afirmă că acesta a tranzacționat voturile partidului pentru interese personale.
Liber la blaturi
Până aici e perfect, ai zice. Numai că rezultă că Mihai Tudose nu a avut nicio apăsare să voteze adversarul partidului în care tocmai s-a înscris. Este PSD în opoziție cu PNL? Așa se pare, dar Mihai Tudose nu se emoționează numai de atât, el votează cum îi dictează fișa postului numai de el știut. Dacă ții cont și de faptul că este bun prieten cu Marcel Ciolacu, ajungi la un raționament care ar arunca PSD în aer. Ce rol are Tudose în PSD, într-un atare context? Să-l șubrezească până la dărâmare? Să-l compromită definitiv în fața românilor? Să transmită liberalilor orice informație din interior? Să-l aducă în faza în care să ciugulească boabele din palma lui Iohannis? Să-l transforme într-un partid al serviciilor despre care Dragnea spunea că i l-au impus ca premier? Oricum ai socoti, nu rezultă decât că PSD a dat-o pe golăneală, lăsând loc blaturilor cu PNL și Klaus Iohannis.